10 motive pentru care m-am intors definitiv in Romania
10 motive pentru care m-am intors definitiv in Romania si-mi doresc sa raman la mine acasa si sa nu mai plec niciodata. Sunt motivele mele, nu judec pe nimeni si nu impun nimic nimanui.
V-am povestit ieri despre cele 10 motive pentru care am plecat din Romania. A fost alegerea noastra, nu ne-a obligat nimeni nici sa plecam, nici sa revenim. Asa am simtit noi ca este bine.
Am mai vorbit despre asta si AICI.
O sa va spun 10 motive pentru care m-am intors definitiv in Romania, motivele noastre, fara patriotisme stupide, surle si trambite sau fluturari frenetice de stindarde si lozinci. Am plecat si am venit inapoi. Simplu.
10 motive pentru care m-am intors definitiv in Romania
- Suntem romani, iar acasa pentru noi a fost mereu Romania. Nu ne-a fost rusine niciodata sa spunem ca suntem romani, mereu am vorbit romaneste si am respectat traditiile romanesti. In egala masura am respectat si traditiile italiene, dar pe primul loc, mereu, pentru noi a fot ceea ce este romanesc.
- Nu ne-am adaptat in Italia sau Portugalia. Am simtit mereu ca ne lipseste ceva, niciodata nu am avut acolo sentimentul de „acasa”. Nu am plecat cu gandul ca ne vom intoarce musai in Romania sau ca vom ramane afara. Am vrut sa ne facem o viata mai buna, oriunde. Nu am putut, acasa tot Romania este. Am scris despre asta AICI.
- Ne lipseau oamenii de acasa. Noi suntem provinciali, oameni simpli, harnici, ospitalieri si calzi, asa cum sunt foarte multi romani. Da, stiu defectele unora, fiecare padure isi are uscaturile ei. Dar nu as da pe nimic in lume pe vecinii mei cei curiosi si bagareti, dar atat de inimosi (chiar si cu vesnicele bormasini in priza) pe vecinii mei cu sange semi-albastru din Italia. Vecini din familii vechi si cu traditie de sute de ani acolo. Dar extrem de reci. Aparent amabili si politicosi, in realitate extrem de reci si egoisti majoritatea.
Locuim de 32 de ani in blocul asta, suntem ca o familie cu vecinii, ne stim cu bune si cu rele. In Italia ne-a luat ani pana sa fim acceptati de catre vecini si sa catadicseasca sa ne raspunda la „buna ziua”. Norocul nostru a fost ca vecinii exact de langa noi, lucrau cu sotul meu la Farmacentro. Asa ca stiau ce om este.
10 motive pentru care m-am intors definitiv in Romania
4. Rasismul italienilor. Eram straini, ba chiar mai rau, eram romani, niste venetici veniti sa le fure munca si banii. Nu mai stiu de cate ori am fost facuta ,,putana straniera,, sau rumena pe strada sau in unele magazine. Tenul meu alb si ochii albastri ma dadeau de gol ca nu-s italianca.
5. Familia. Imi lipsea fetita dureros de mult, imi lipseau mama si fratii mei, nepotii. Imi lipseau mesele in familie, gratarele facute la iarba verde unde jucam fotbal si ratele si vanatorii. Vorbeam des la telefon. Dar nu era acelasi lucru.
6. Singuratatea. Eram efectiv singuri, izolati de toate si de toti. Locuiam pe varful unui deal, cu un peisaj de vis, mult verde, multa liniste. Aveam o livada cu 300 de maslini pe langa casa. Frumos, da, dar eram singuri. Faceam sarbatorile singuri, fara familie. Era greu sa cobor dealul acela, era o sosea ingusta, numai pentru o masina, iar panta extrem de abrupta. Mergeau italienii pe acolo cu o viteza de parca erau la raliu. De multe ori erau cat pe ce sa ne loveasca masinile, multe accidente mai erau acolo. Imi era teama sa cobor la picior. Trebuia sa merg musai cu masina. Am fost de cateva ori cat pe ce sa fiu lovita de masini, care nici macar nu au incetinit. Norocul meu ca am sarit imediat.
10 motive pentru care m-am intors definitiv in Romania
7. Programul cumplit de munca al sotului si baiatului. Lucrau intre 13-15 ore pe zi. Sotul a avut o perioada in care lucra cate 17-18 ore zilnic si atunci mergeam noi cu el: eu, baiatul fata. Baiatul il ajuta si la incarcat si descarcat, il lasa sa mai atipeasca 10-15 minute. Eu cu fetita il tineam de vorba.
Ce program aveau? Sotul muncea de luni pana vineri de la 3 dimineata pana la 10-11, depinde cat de repede termina si traficul pe autostrada. Venea acasa, manca si daca avea timp, mai fura si 1 ora de somn. La 12 pleca iar si se intorcea seara la 6-7. Sambata lucra dimineata, apoi seara la ora 6 pleca la Perugia, la celalalt depozit si se intorcea in jur de ora 12. Ii luam telefoanele dimineata cand venea acasa si i le ascundeam. Sa se poata odihni, ca sunau pentru toate prostiile, sa-l intrebe. Trebuia sa tina minte tot, indiferent ca nu era treaba lui. Le raspundea politicos sune pe X, Y, Z, ca ei stiu. Dar se ducea somnul.
Duminica era liber. Nu avea nici macar o noapte pe care sa o doarma intreaga.
Baiatul lucra la fel, doar ca avea liber dupa joi dimineata si vineri dupa-amiaza. Lucra 3 duminici doar dimineata si 1 duminica era liber. Deci el nu avea 1 zi intreaga liber decat 1 data la 3 saptamani. Da, si lui ii ascundeam telefoanele cand dormea.
10 motive pentru care m-am intors definitiv in Romania
8. Stresul si oboseala. Deja oboseala este cronica la sotul si baiatul meu, dupa atatea ore muncite si neodihna. Locul de munca era extrem de stresant, italienii se certau ingrozitor, erau intrigi, nemultumiri, tot felul de mizerii, furturi si minciuni pe fata. Da, ca sa va spun un lucru: cele mai furate medicamente nu erau cele considerate droguri, ci Viagra. Disparea Viagra ceva de groaza, era cu regim special. Da, cinstitii si super-potentii italieni furau Viagra cu nesimtire.
Nu se bagau in discutii, dar modul acela de munca, nepasarea si nesimtirea uriasa a italienilor nu avea cum sa nu-i afecteze. Am scris despre asta in La dolce far niente sau nesimtirea dusa la rang de arta.
9. Mancarea. O sa-mi spuneti ca bucataria italiana e vestita in toata lumea si eu sunt o tampita si o fraiera aroganta. Adevarul este ca legumele si fructele italiene sunt fara gust, bombardate cu tot felul de chimicale, asa cum sunt cele cumparate din hypermarket. Lactatele italiene? Laptele, smantana, urda (vestita ricotta e de fapt urda), fara gust, parca erau carton. Imi aduceam din Romania branza si smantana.
Pizza este buna daca stii unde s-o gasesti, in rest nu e grozava. Am mancat pizza mult mai buna in Romania decat cea facuta in multe locuri din Italia. Sau de multe ori, in restaurante, ni se aducea la masa pizza congelata. Aceeasi pizza la care se schimba toppingul. Da, sunt enorm de multe restaurante proaste in Italia.
Iar imbracamintea si incaltamintea? Italia este invadata de chinezisme. Ca peste tot in lume…Un exemplu mic: Venetia este efectiv acoperita de kitch, invadata de asiatici si negri care comercializeaza tot felul de chinezisme. Trebuie sa stii unde sa mergi daca vrei ceva autentic si sa te bucuri de adevarata Venetie.
10 motive pentru care m-am intors definitiv in Romania
10. Starea de saturatie si o imensa sila. Cand am mers prima data in Italia parca-l apucasem pe Dumnezeu de un picior. Mi se parea totul atat de frumos, peisajele magnifice, nu ma mai saturam de magazine, ma plimbam prin livada de maslini, ma uitam la case, la oameni…Degeaba imi spunea sotul meu ca afara-i vopsit gardul si-nautru leopardul. Eu, Batman…stiti voi, cap patrat si mare, in care mintea statea lejera.
Apoi, am inceput sa vad totul in adevarata lumina, sa vad adevarata fata a italienilor, sa vad calitatea mancarii si a produselor.
Nu, nu este atat de bine cum pare. Cand mergi ca turist, totul este absolut superb. E vacanta doar. Cand stai mai mult timp, incepi sa vezi adevarul. Da, inghetata e foarte buna, dar daca o gasesti pe aia facuta „artigianale” si stiii de unde sa iei. Este scumpa, dar cu adevarat buna. Inghetata proasta cu multa apa si granule de gheata este peste tot.
Asta este experienta noastra, asa a fost pentru noi, nu spun ca este pentru toti la fel. Am spus doar 10 motive, dar sunt mai multe.
10 motive pentru care m-am intors definitiv in Romania
Lovitura de gratie mi-a dat-o moartea mamei, acum 2 ani. Vorbeam cu fetita la telefon cand a murit, o rugasem sa mi-o mai dea pe mama, sa-i spun noapte buna. Vorbisem cu ea cu 10 minute inainte si imi spusese ca e foarte obosita si vrea sa doarma. Si cand a pus fetita mana pe ea, sa-i dea telefonul, murise…
Am auzit-o tipand si plangand in telefon. Abia plecasem de cateva zile din Romania, parea ca se reface. Va puteti imagina cum e sa auzi in telefon cum iti moare mama? Sa nu poti fi langa ea? Sa nu-i fii alaturi? Sa-ti auzi copilul socat, speriat, ranit, urland efectiv de groaza si durere? Abia venise fetita, terminase anul 1 de facultate. Era prima ei zi acasa, venise sa stea cu mama, sa aiba grija de ea. O trimisese pe sora mea sa mai doarma si acasa la ea, cu bebele de cateva luni.
Cuvintele sunt de prisos…
Ne-am intors in Romania. Ne terminam casuta de la tara si ne mutam acolo. Sa ne cultivam noi fructele si legumele, sa ne crestem pasari si porc. Sa ne producem mancarea pentru noi si pentru copii.
Si mai ales, sa traim linistiti in casa noastra, printre ai nostri. Nu vrem sa mai facem niciodata credite la banci si nici sa mai plecam afara. Poate doar in vacante, dar nu in Italia. Avem de vazut mai intai Romania, care are cele mai frumoase peisaje din lume. E acasa.
Aici suntem oameni, avem o identitate, radacini, afara eram niste paria, nimeni, sclavi, niste nulitati venite sa cerseasca o bucata de paine. Indiferent cat muncesti, de 10-20 de ori mai mult, totul e degeaba. Tot sclav esti considerat.
Pentru noi asta este fericirea.
10 motive pentru care m-am intors definitiv in Romania
Update:
Suntem acasa de aproape 2 luni. Nu ne este dor de Italia deloc, nu ne lipseste nimic de acolo. Sotul si baiatul dorm mai bine noaptea, nu mai tresar speriati la orice zgomot. Rad mai mult, nu mai sunt nervosi, sunt mult mai relaxati.
Si muncesc din greu, nu stau degeaba. Acum au scos o vie cam de 600 mp, au greblat, sapat, au reparat garduri, au plantat pomi, legume si flori. Si au de terminat o casa, de turnat betoane si restul.
Iar eu am alergat ca nebuna peste tot, sa pun totul in ordine, abia mi-am tras sufletul de Sarbatori.
Dar suntem fericiti. Si asta este lucrul cel mai important.
Pentru voi cum a fost afara, cum este acasa? Vreti sa plecati sau sa ramaneti afara, vreti sa va intoarceti in Romania?
Unde este ACASA pentru voi?
82 COMENTARII
Off, Doamne, cum va inteleg…. Am stat acolo aproape 10 ani si parea totul perfect. Apoi, ne-am dat seama ca nu vrem sa ne crestem copilul intr-o astfel de lume. Si am lasat servicii cu salarii mari si stres pe masura si ne-am intors sa o luam de la capat aici. Am lasat in urma casa, cu mobila, am lasat totul… Si ce bine am facut! Am invatat multe acolo, dar am suferit enorm. Tocmai ce ne-am intors dintr-o vacanta si pot sa spun ca nu exista oameni mai triști. Totul este doar de aparenta. Nu mai are nimic din stralucirea de alta data. Sau poate am deschis noi ochii… Evident, am legat prietenii ce vor ramane pe viață cu oameni deosebiti. A fost cea mai inteleapta decizie aceea de a ne intoarce in Romania. Nu trebuie sa va justificati. Nu va fi usor aici, dar aerul este mai curat, florile mai parfumate, fructele mai dulci…. 😂
Bine ati revenit acasa, doamna Gina!
Multumesc frumos 🙂 Pup cu mare drag.
Am lasat si noi multe, nu am putut lua mobila si multe altele. Am dat o parte din ele, dar multe nu am avut cui sa le dam: frigidere, mobila, paturi, lenjerii de pat, vesela…Plus multe lucruri pentru munca in curte si gradina.
Asta e.
BUN venit acasa romanii mei dragi,si eu ma numar printre cei reveniti la vatra.Dna GIna povestea dv este si povestea mea,aceleasi dureri aceleasi dorinte pt a trai viata care a mai ramas.Am stat in ITalia 15 ani,ani in care am adunat multa amaraciune,dureri si doruri pe care numai cel plecat le poate simti.lA un moent dat am zis ca trece viata pe linga noi si trebuie sa facem ceva.am luat un camion,am pus in el ce am putut si ne-am oprit intr-un satuc unde ne doream sa regasim ceea ce ,prin straini,ne-a lipsit cu virf si indesat.SOtul meu se intelesee cu fratii sa ramina in cSa parinteasca.dupa multa munca si baniii pe care ii cistigasem cu multe lacrimi si durere acum nu vor sa ne faca actele,nu are dreptul la nimic.Nu ne vor Acasa.Daca se poate as vrea sa va contactez personal.Doresc sanatate tuturor romanilor
Imi puteti scrie aici si nu public. Discutam doar noi.
Noua ne e foarte bine acasa. Avem casuta noastra, am inceput-o acum 20 de ani si acum o terminam 🙂
Stimata doamna,
Am dat de retetele dvs de ceva zile si citind aceste randuri stau si ma minunez de ce cu un asemenea talent culinar nu se poate face nimic in Romania. Pot sa inteleg ca e complicat si cere multi bani sa va deschideti un restaurant, pensiune, etc.(desi dc as avea bani v as cere maine sa facem asta 😂) dar macar puteti vinde minunatele conserve naturale online…cred ca n-ati avea timp sa respirati. E oribil sa fiti nevoiti sa traiti in conditiile mentionate fiind atat de talentata…Recunosc, sincer, ca pana acum am facut retete ok de pe blogul celebrei milonare J dar desi sunt f.bune nu se compara cu multimea retetelor naturale facute de dvs. Va urez ca aceasta pasiune sa va ajute sa traiti asa cum meritati.
Multumesc frumos. Cred ca pe fiecare blog veti gasi ceva care sa va placa sau nu 🙂
Nu vreau sa fac nimic pentru vanzare, nu se merita. Am incercat, dar toti vor ieftin, dar de cea mai buna calitate. Nu se merita.
Momentan avem casa in constructie, dupa ce o terminam o sa vedem ce facem.
Suntem multumiti cu ceea ce avem, pentru noi e suficient, nu vrem sa ne imbogatim. Asa ca stam linistiti, nici sa muncim degeaba nu are rost 🙂
Da ,D-na Gina aveti dreptate.Noi am plecat din tara in 1988 .Pe atunci fata noastra nu avea nici un viitor.
La inceput a fost ffffffgreu.A trebuit sa „intram in sistem” de zi cu zi,traditii (de care nu am auzit in viata mea),sarbatori…..
dar in monetul cind nu pot sa imi pastrez sau sarbatoresc traditia sau sarbatoare ,intervine melancolia din care nu te scoate nimeni.A plecat departe ca am zis ca nu ma mai atrage nimic sa ma intorc acasa.
Eu am fost prima data in tara in’90 cind a murit tata iar a doua oara in 2009. Cind am plecat „acasa” am plins ca ial las tot ce imi este drag,dar si lungul drum pina in New York(10 ore de zbor).
Am luat hotarirea sa ne intoarcem in tara la casa noastra ,la Dunarea linga care m-am nascut,Cu ajutorul lui Dumnezeu anul asta poate voi linga varul meu in Delta .Sa auzim numai de bine bine ,si poate anul asta sa imi iasa si mie retele dumneavoasatra,ca de o sa am acces la ingredietele originale.
Sarut mina si numai de bine ,cu respect
Ion
E greu, da, e cumplit de greu. Dar le depasim pe toate. Tinem legatura, putem vorbi oricand doriti. Am multi prieteni si rude in State. Va ajut sa regasiti o parte din gusturile de acasa, gatim impreuna, ok?
Va mai astept, stiu cat de greu e. Imi face mare placere sa vorbim.
Si eu am fost in italia.eu as pleca iar .nu reusesc sa ma acomodez
Sa fiti fericiti si sanatosi,sa va bucurati de ce aveti,eu va inteleg si daca as locui mai aproape sigur as veni sa va cunosc.Ati facut bine sa incercati printre straini,sigur ati si invatat ceva bun,.Toti cei care nu va cred sa plece si se vor convinge.Romanii au o problema mareNU SUNT UNITI. Eu personal va urmaresc si va admir,Sa ramineti o familie fericita,va iubesc pentru vorbele ,sentimentele d-voastra pentru Romani si Romania.Si eu iubesc Romanii si Romania.
Pup tare de tot 🙂
Articolul de ieri a aratat durerea. A ta, a voastra, a mea, … de fapt a noastra. Ai reusit sa vorbesti despre ea. Eu nu pot – si nu stiu daca o sa reusesc vreodata – ; asa ca te admir.
Astazi – in schimb – mesajul tau aduce speranta. Te pup si te imbratisez!
Multumesc frumos 🙂 Pup tare de tot.
Of, mi-ai rupt inima, Gina Bradea.
Păi, dacă-i pe-așa, bun-venit înapoi și să te bucuri de ai tăi toți sănătoși.
Multumesc frumos 🙂
Bine-ai venit acasa, Doamna! Sa dea Dumnezeu sa fie multi ca tine!
Multumesc frumos 🙂
Aveti dreptate,nicaieri nu-i ca acasa! Ati scris un articol care m-a facut sa lacrimez,aducandu-mi aminte de trairi asemanatoare! Bun venit acasa! Fericire si liniste deplina va doresc!
Multumesc frumos 🙂
Nicaieri nu i ca acasa!!. Nu am fost plecata, am stat aici, dar va inteleg perfect. Va doresc din tot sufletul ca acum sa aveti sanatate, spor la ce v ati propus ( ma refer la mica gradina) si retetele dvs. le astept in continuare. Sunteti de nota 10 plus. Fericire, bucurii, alaturi de cei dragi!!
Multumesc din tot sufletul. Da, e tare bine acasa 🙂
Noi suntem acasa de 1an si cateva luni dupa 10 ani petrecuti la Roma!
De cand sunt in Romania nu am simtit nici o clipa dorinta de a calatori,de a iesi din tara, simt ca sunt in locul potrivit!
Nu m-as intoarce prea curand in Italia nici macar in vizita,nu stiu de ce….
La fel simtim si noi. 🙂
Acasă este locul unde ai „rădăcinile”. Oriunde în lume, ești un străin, numai acasă ești printre ai tăi. Sunt sigură că acum o să fiți fericiți acasă, nu o să mai tânjiți după fantasmele occidentului. Avem o țară FRUMOASĂ, nu îți ajunge o viață să o colinzi, să-i descoperi toate frumusețile. Avem de luptat cu hoții ajunși la putere, dar….să sperăm că învățăm din greșeli. 🤗🤗🤗
Asa este.
Buna!Am citit si celalalt articol,si pur si simplu nu am avut cuvintele potrivite sa scriu un comentariu,pentru ca am ramas blocata! A fost dura viata acolo! Bine ati revenit in Romania noastra draga! Multa sanatate dvs. si familiei ,armonie si indeplinirea dorintelor!
Multumesc frumos 🙂
Va inteleg si va aprob in totalitate ! Simt si gandesc la fel si nu visez decat sa ma intorc acasa ! Din pacate , nu pot si nu stiu daca voi putea s-o fac prea curand, sau , si mai rau, vreodata ! Doar Dzeu le poate aranja vreodata ! Va imbratisez si ma bucur ptr fericirea si multumirea dvs .!
Multumesc frumos. Te imbratisez cu drag. Nu se stie ce va aduce ziua de maine. Ce-ti doresti se va implini 🙂
Doamne câtă dreptate ai Gina! Nimic în lumea asta nu se compara cu acasa! Acasa e acasa si va fi mereu cel mai bun loc din lume! Bine ai revenit printre ai tai!😍🌹🍀🌻
Multumesc frumos, Ina draga. Asa este, e tare bine. Nu mai e mult pana vei veni si tu definitiv acasa 🙂
Buna D-na Gina noi am fost 13 ani in Lisabona si tot asa am avut orare nebune ,munca 14 ore si eu si sotul meu ,avem 2 fetite mici de 4 si 7 ani si ne gandeam noi pentru ce le-am facut daca nu avem timp sa stam cu ele asa ca ne-am facut bagajele de vreo 2 ani si am venit acasa si ne-am facut o ferma de porci mangalita ,capre ,vaci si albine la 1 km de drumul principal pe un munte avem vecini doar pasarile si copacii care ne inconjoara ,avem liniste si pace dar in special timp sa ne jucam impreuna .Noi locuim in Maramures asa ca va asteptam sa ne faceti o vizita la Ferma Haiducului .Si cel mai bine e tot ACASA
Buna, Dana,
Asa este. Sotul a fost in Portugalia, a lucrat in Lisabona si imprejurimi. Si noi, daca am putea da timpul inapoi, am prefera sa petrecem mai mult timp cu copiii.
Tinem legatura.
Se pare ca nu aveti vocatie de sluga. Prin urmare, bine ati venit acasa!
Va admir ca ati avut tăria sa ca întoarceți acasă si ca vreți sa munciți pământul.
Eu am plecat in State in ‘91 la 22 de ani si nu pot sa ma plâng. Aici este acasă. Nu așa de dulce ca la Arad, dar e bine. Aici am făcut o familie si un rost.
Se poate ca americanii sa Accepte imigranți mai ușor, sa ii integreze mai ușor, ca eu nu pot sa spun ca ma tratează altfel sau ca sunt sluga nimănui, dimpotrivă.
Dar… mergem in România in fiecare vara, copii petrec toată vacanța de vara la țara cu Părinții mei. Si plănuim sa petrecem vara acolo când ieșim la pensie. Viața este mult mai dulce acolo si ma atrage ( acuma si pe soțul meu american) ca un magnet.
Ma bucur din tot sufletul pentru tine, Mihaela.
Cand vii in Romania, poate ne vedem, nu se stie. Mi-ar face mare placere.
Pana atunci, va imbrfatisez si va pup tare de tot. Americanii sunt altfel, in Europa e mult rasism.
Am plecat in 1992, cu cu sotul, fata si copiii. Am avut o persoana, sponsora, cqre a declarat autoritatilor de la imigratie ca ne sustine moral si material daca este nevoie. Am vandut apartamentul de 4 camere din centrul Bucurestiului. Oh, doamne era asa de frumos aranjat, cu mobila splendida de nuc sculptat la tata reconditionata de un artist. Nu aveam bani altfel sa plecam.Adevarul este ca mareata „sponsora” avea o darapanatura de casa din 1920 de vanzare si ne impingea s-o cumparam. Findca eu am refuzat categoric ne-a intors spatele si a trebuit sa ne descurcam singuri. Sotul meu care in Romania era expert in matematica si calculaqtoare 4 ani nu a avut slujba . Cand il vedeau la interviu il refuzau si-l sfatuiau sa se duca pe santier. Nici acolo nu l-au primit ca nu este voinic si avea 58 de anEu am lucrat 2 ani intr-un magazin alimentar trecand prin slujbe de la „femeie de servici , pana la casiera. Greu, prost platit. Americanii au fost draguti cu mine, dar trebuia sa caut o slujba cu un pay check mai mare. Am gasit o slujba in servicii sociale, sa lucrz su persoane cu disqbilitati si m-am adaptat Conditiilor de munca (nopti de lucru etc) M-a ajutat Dumnezeu si am lucrat in aceeasi firma 23 de ani. Copiii si-au luat slujbe si seara se duceau la colegiu. N-am putut sa-i ajut prea mult cu bani, dar locuiau cu noi si nu au platit chirie. Sunt mandra de ei. fata a terminat ziaristica la USLA si baiatul a absolvit limba si literatura engleza veche la Berkley. Fata a lucrat la Los Angeles Times. Este talentata si tot internetul este plin de articolele ei. Din pacate cand LA Times a dat afaqra 3000 de ziatisti, din cauza internetului, ea a fost printre ei. S-a dus din nou la colegiu si s-a specializay in Yoga. Este o profesoara buna dar munceste enorm. Sunt bucuroasa ca a venit sa stea langa noy in Sylicn valley. Baiatul a invatat calculatoare si a d3evenit specialist la Microsoft in Los Angeles. Nu-l vad decat o data sau doua ori pe an si-mi lipseste mult. Am adus-o pe mama care atrait 9 ani cu noi si a inchis ochii cu dorul Romaniei. Sotul meu, din pacate nu s-a prea desxcurcat in slujbe obisnuite si a castigat putin de tot. Eu am lucrat si 3 slujbe cand am putut ca sa ne descurcam. Am iesit la pensie vara trecuta si am facut o depresie ingrozitoare. acum swunt cava mai bine, dar sufar ca nu sunt acasa in Romania. Din Pacate nu am unde sa maq duc. Nu am pe nimeni, toate rudele noastre sunt in cer si desi am o pensie bunicica si am putea trai comod, nu stiu unde sa ma duc.Sotul meu a imbatranit ;are 76 acum si se descurca cu munca din jurul casei, cumparaturi, spala rufe, saracul… Eu sunt debusolata. As vrea sa mai vad Romania o data pana inchid ochii, dar nu swtiu dqca se poate.Asta a fost viata mea si a familiei mele aici in Californi. Ii multumes lui Dumnezeu pentru copiii mei care imi sunt singura bucurie si fericire pe pamant. Daca cineva imi poate da un cum sa vin acasa si sa inchidem ochii acolo unde sunt bunicii si strabunicii nostri va rog din suflet ajutati-ma. Nu vrem pomqna; avem pnsiile de aici plus cele din Romania, iar copiii ne pot ajuta oricand. Multumes tuturor si mai aqles Doamnei Gina pentru mi-a oferit aceasta ocazie sa-mi usurez sufletul. Mia
Mia, draga mea, te inteleg atat de bine!
Da, poti veni in Romania. Recomand sa-ti cumperi o casuta la tara, cu un petec de pamant, sa cresti pasari, sa plantezi legume si verdeturi.
Noi ne-am mutat intrun satuc dobrogean, preturile sunt mici la case, nu sunt tigani in sat, sunt facilitati, oamenii sunt buni si primitori.. Cu pensia ta, puteti trai foarte linistiti.
Oh Draga Doamna Gina, sunteti asa de draguta ca mi-ati raspuns. Noi suntem de la munte (Campulung Muscel) dar as prefera sa locuiesc la caldura. Varsta de! Ar fi asa frumos sa am gradina mea si sa pun o gramada de legume, si flori. Si sa am uncatel si pisici si cateva gaini… Oh Doamne.
Puteti sa-mi dati o ideeunde sa aflu mai multe? Iertati-ma , va plictisesc prea mult. dar nu mai am pe nimeni in care sa am incredere ca imi spune adevarul.
Draga mea, raspund intotdeauna. Sunt in vacanta acum, vorbim saptamana viitoare.
La Isaccea, jud Tulcea ne-am mutat.
Have a nice vacation!
Multumesc mult, pup tare.
Noi ne-am întors din Italia de aproape 3 ani, si nu mai vrem sa iesim din țara nici măcar pentru o vacanța, simt că aici sunt unde trebuie si am tot ce-mi trebuie. Am trait tot ceea ce ati scris, parca am scris eu. Să fiți sănătosi si să vă ajute Dumnezeu!
Asa e.
Am fost in vacanta in Romania, e superba tara noastra. Suntem fericiti aici, e atat de bine!
Ati luat o decizie inteleapta Dna Bradea.Ca acasa nu-i nici unde.Cu bune si rele esti acasa cu rudele,prietenii.La un necaz ai pe umarul cui sa plangi ,dar printre staini e greu.Si noi suntem o familie tanara,dar nici nu ne gândim sa plecam din tară.Si aici avem locuri de munca si se poate trai decent si in tara daca esti harnic si sti sa-ti dramuiesti banutii.Vorba aceea”Omul sfinteste locul”Va doresc multa sanatate,sa va bucurati de casa si familie!Mult succes in tot ceea ce faceti!!!
Să vă dea Dumnezeu sănătate doamnă! Vă înțeleg perfect, și eu sunt plecat în Anglia de 8 ani și nu mai pot. Mă voi întoarce în curând însă! Chiar dacă munca nu este foarte grea și nu mă simt tratat deloc ca un sclav, dorul de casă îmi macină corpul și da, așa cum ați zis dumneavoastră, România este acasă indiferent de situație. Când intru în țară mi se umplu plămânii de aer. Multă sănătate dumneavoastră și familiei. Și mulțumesc pentru rețete și video-uri! Și încă un lucru, ca un specialist în IT să știți că vă apreciez calitatea blogului și canalului de youtube. Țineți-o tot așa!
Multumesc din tot sufletul.
E tare bine acasa, sa stii. Suntem altfel, mai linistiti, mai veseli. Au venit niste amici italieni pe la noi si au ramas extrem de placut impresionati.
Povestim.
Cauta-ma pe FB.
Legat de noi românii cred ca față de englezi noi suntem mai agitați și ei mai liniștiți. Poate e din cauză că sunt eu oltean:)). Dar nu se compară. Și încă un lucru pe care l-am omis, mare dreptate aveți legat de legume și fructe. Legumele de aici și fructele au gust de carton, nicio legumă nu are gust ca acasă, fapt observat și de familia mea când a fost în vizită. Nimeni nu se gândește la asta când se uită la cineva plecat afară, sunt multe lucruri mici ca asta care se strâng și contează. Pentru mine cel puțin. Oricum, mulțumesc pentru răspuns. Nu mai folosesc Facebook dar vă voi urmări în continuare pe blog și canalul de youtube! Cu respect!
Multumesc frumos si eu, George.
Noi am stat ani buni in Italia. Mancarea e foarte proasta acolo, contrar parerii ca e buna si sanatoasa. Totul e suprasaturat de chimicale si fara gust. Imi aduceam de toate din Romania, inclusiv muraturi, varza, verdeturi…Sa nu mai spun de lactate…
Acasa in Romania,e cel mai bine. Mananci paine goala si tot esti mai fericit!
Asa este 🙂
Mi-ati rupt sufletul!Acum plang.
Doamna Gina,
Multumim ça ati impartasit gandurile dumneavoastra. Este important sa fim confortabili si sa numim acasa acolo unde ne simtim bine. Eu si familia am plecat peste ocean acum aproape 15 ani. Nu am regretat nici o clipa decizia pe care am luat-o cu multi ani in urma. Venim in fiecare an in Romania de ceva timp. Inca avem la cine. Viata noastra este mai buna si am muncit mult sa fie asa. Sigur ca parcursul fiecarei familii este diferit. Cum am spus mai devreme, nu regretam nimic. Cred sincer ca totul pe lumea asta se intampla pentru un motiv si ne place ce ne-a rezervat viata.
Urmaresc cu atentie blogul dumneavoastra si va multumesc ca existati, mai ales ca sunt galateanca.
Sanatate si viata lunga,
Sanda
Multa sanatate, Sanda, ma bucur din tot sufletul ca sunteti fericiti. Asta conteaza!
Te rog frumos sa-mi spui Gina, doar suntem prietene si gatim impreuna, nu?
Pct. 2. De ce oare un român cu copil în țară vrea să se simtă „acasă” în altă țară? Pct. 5. A fost suficient doar punctul 5. – concluzie: articol??? : ))))
Asa este.
Pentru situatia Dumneavoastra din Italia, fara discutie – decizia e cea corecta, ma bucur ca ati revenit in tara si ca va bucurati!
Din pacate exemplul functioneaza si in directia opusa: ca proaspat inginer in calculatoare, am plecat in 2006 din cauza unui salar de cca. 300-500 de euro (ca asistent la UT Cluj!), cu care va dati seama ce puteam inchiria intr-un oras precum Clujul.
Am facut zece ani in Germania, de munca cu ore lejere 9-5, cu salar de 5 ori mai mare (in oras cu chirii relativ ca in Cluj!); acum am ajuns in Austria in conditii similare de munca, pentru ca asa mi-a fost scris, sa-mi gasesc sot austriac 🙂
E greu cateodata sa fii dezradacinat din cultura in care ai crescut, si parintii sunt in Romania, asa ca ne vedem mai des pe internet decat in carne si oase. E frumos cand revin in tara, inima bate mai tare cand revad satele transilvanene si locurile copilariei…
Dar niciodata nu am fost tratata altfel pentru ca am fost din Romania. Oamenii au fost mai degraba curiosi si deschisi sa afle detalii despre tara.
Nu mi-a trebuit niciodata lux, dar sa poti inchiria un amarat de apartament din salar in Romania ar fi fain 🙂 E frumos sa platesti chirie mai putin de un sfert din salar si sa mai ai un ban ramas.
Generatiei mele, mai ales in domeniul IT, dar si medical, nu ni s-a dat nici o alternativa viabila, din pacate. Nici unul din cei pe care ii cunosc personal nu am plecat sa facem bani, ci sa putem trai o viata fara mizerie.
Ofer cuvintele acestea cu cel mai mare respect pentru Dumneavoastra, asa ca o opinie diferita.
Important e ca ne leaga pasiunea bucatariei, care e motivul principal pentru care va citesc articolele 🙂
Buna ziua, mi-au dat lacrimile…
Dupa 15 ani de Franta ,in care am locuit pe Coasta de AZUR la Cannes,mare , soare si provincie renumita … restul se stie, m am intors ACASA. Niciodata nu am spus Frantei , Acasa…Toti ma intreaba chiar si acum dupa 4 ani de la revenire, cum de am putut face asta. Le-am raspuns simplu….Cum de am putut pleca? Eram jurnalist in publicitate, aveam 24 de ani cand am plecat, m am intors la 39… Am nascut un copil minunat acolo si m-am intors sa il cresc ACASA. SI NU REGRET O SECUNDA !
Am iubit si inca iubesc fiecare clipa a vietii mele , dar cel mai mult iubesc ca mi-am respectat instinctul…sa ma intorc. A fost alegerea mea , nu judec pe nimeni, fiecare are destinul lui…
Am regasit ce cautam mereu acolo, mirosurile copilariei, gusturile si momentele , traditiile si neplacerile , toate fac ca aici sunt in sfarsit ACASA.
Pe scurt, va multumesc ca sunteti, am realizat si regasit multe retete pierdute de la bunica mea… sunteti minunata ! Cu stima, Andreea
Iti multumesc, Andreea. Asa este. Desi ai mei au avut joburi bune, am locuit intr-o zona superba. niciodata nu m-am simtit acasa, in Italia. Imi lipsea ,,acel ceva” pe care doar acasa il gasesti.
Te imbratisez tare.
Bunã, v-am cunoscut prin intermediul concursului de placinte, de la Mãruta.
Si eu traiesc de 20 ani in Germania, dar din fericire, mma numar printre cei care s-au acomodat aici, au intrat in sistem si se simt aici acasa.
Am avut si norocul sa merg aici la scoala, mi-a fost greu la inceput cu limba, dar de 12 ani lucrez la farmacie.
Clar si aici este multa invidie, ca un strain vine si face si drege, dar atata timp cat am aceeasi scoala ca si ei, sunt obligati sa ma accepte cu aceleasi drepturi si salariu la fel.
Munca e ok, 8 ore, fara sfarsituri de saptamana, nu ma pot plange.
La inceput am facut si eu multa curatenie, dar am avut norocul sa dau doar peste oameni minunati, care mi-au vrut binele si tin foarte mult la mine, dovada ca si acum ne mai vizitam si se bucura de tot ce am realizat.
Anul trecut am reusit, de dragul baietelului nostru si a celor 2 maidanezi adusi de pe strada din Romania, sa cumparam o casa cu o gradina imensa, atipic de mare pt Germania, 2500 m
Si noi am plantat multi pomi fructiferi, erau oricum f multi si vechi, ca nu imi place sa cumpar la copil fructe si legume, macar vara si toamna, toate au un strat gri de chimicale pe ele.
Nu vreau sa par snoaba, dar nu m-am mai simtit de foarte multi ani bine venita in Romania, merg cam la 2 ani acasa, ca imi vin parintii 3-5 luni pe ani aici, dar nu era concediu, in care sa nu trebuiasca sa spun de cateva ori , cat castig sau cat mi-a costat masina sau casa sau facturile etc, ma simt prost de fiecare data, mai ales cand aud, aaa asa merci nene, cu asa bani poti sa traiesti bine oriunde.
In Germania inafara de romani, nu ma intreaba nimeni de bani, de salariu sau cat dau pe lucrurile cumparate, pana si clientii la farmacie, ma intreaba regulat ce salariu am, lucrez iin Berlin si vin la noi, tocmai pt ca vb eu romaneste si mai spera de o viagra, fara reteta ; ) era o gluma, doar antibiotice sau anticonceptionale.
In 3 luni mai primim si o fetita si suntem cu adevarat fericiti aici, nu ma mai pot vedea traind in Romania.
Clar, in casa gatesc mult romaneste si colegii mei de servici mananca cu placere romaneste, mai putin mititeii nostri
Altfel doresc tuturor numai bine si sa isi gaseasca rostul oriunde pe lume, doar o viata avem si e pacat sa o traim in nemultumire sufleteasca si doruri de casa.
Te imbratisez cu mult drag. Acasa e acolo unde te simti bine, iar pentru noi, acasa e in Romania, in casuta noastra de la tara.
Te rog sa-mi spui Gina si vino aici, la mine, oricand vrei. Eu voi respecta mereu omul asa cum este, nu ma intereseaza deloc ce salariu ai si ce faci cu banii tai 🙂
Imi pare rau sa aud despre felul necinstit in care italienii v-au tratat. Trist! Dupa acel infern in Italia, Romania era paradis. Asa sunt majoritatea oamenilor cred ca iarba e mai verde de cealalta parte a gardului. Problema e ca multi romani pleaca din cauza ca a disparut patriotismul, in loc sa se vorbeasca de ce popor minunat suntem noi, cu istorie, urmasii dacilor, un popor de oameni harnici si ospitalieri, la tv peste tot numai de rau de vorbeste de Romania, de spitale, de educatie, etc. De ce nu vad si partea buna? Unii o vad dupa ce locuiesc acolo si isi dau seama ca in toate tarile sunt probleme. Ati ales bine sa va intoarceti in Romania. Mult succes in tot ce veti face, dragoste si bucurie va doresc!
Buna ziua,
si mie ca multora din cititorilor de mai sus, mi-au dat lacrimile la articolele d-voastra. Sotul meu si cu mine am locuit 4 ani in Germania, greu, munca si iar munca , salariul bun, ne-am cumparat un apartament, am facut vacante, am avut noroc si cu prieteni romani aproape… dar viata consta in asteptarea vacantei in Romania…. dorul de Romania… .
Noi nu am plecat de grija zilei de maine, pentru ca am avut si aici joburi bune, dar am plecat cu speranta unui trai in care sa simti ca esti respectat 🙂 … dezamagirea a fost mare… rasismul traieste bine in Germania.
Asa ca am ajuns la concluzia ca cel mai bine traiesti acasa… asa ca de 2 ani traim in Romania si suntem fericiti sa fim acasa.
Mult succes tuturor, indiferent de locul unde traiesc!
Avem 3 ani de cand suntem acasa si ne este tare bine. Nu vrem sa mai plecam, sa ne terminam casuta si sa ne crestem nepotii, sa ne bucuram de ceea ce avem.
Va imbratisez.
Pentru mine viata afara e foarte frumoasa! L-am cunoscut pe grec in concediu acum 10 ani, acum avem o fetita nou nascuta, muncesc in ceea ce am studiat, m-am acomodat cu stilul grecesc si oamenii sunt tare buni in jurul meu. Dar am muncit foarte greu in primii ani, am avut rabdare multa si ma mir ca nu am renuntat la care probleme am avut. Clujul lasat in urma e frumos si prosper iar aici e saracie.. Dar am soare tot anul, nu imi muncesc toata viata – ca acolo, si marea e superba! Imi lipseste lumea mea enorm, si sufar, dar am descoperit ca focusul pe ce e bun, face in timp, viata mai frumoasa. Grecia e acasa pentru mine! A ajutat mult ca lucrand in sanatate la Cluj, si vazand cati oameni merg acasa si asteapta sa moara doar pentru ca nimeni nu ii protejeaza, m-a ajuta sa tolerez minusurile de aici.. Cred ca toti stim in adancul sufletului ce exact vrem de la viata, ce ni de potriveste si ce ne face fericiti. Cel mai important e sa putem sa ne dam seama la timp de toate astea. Ma bucur ca totul e clar pt Dvs si ca sunteti mai bine! Spor si sanatate!
Ma bucur ca iti este bine. Fiecare, cum simte, important e sa fim fericiti 🙂
Buna ziua ,
Vad foarte multe comentarii despre cum a fost in alta tara dar doar de la oameni care au fost acolo pentru bani , dar nimeni nu vorbeste despre ce se intampla in Romania , si despre comparatii punctuale , e clar ca daca mergi sa faci bani , si in mintea ta ai dorul de casa , si ca acolo in acea tara indepartata nu o sa fie casa ta , clar ca nu o sa simti ca esti acasa , dar daca am avea o casa cumparata acolo , daca am merge 10 ani la un servici unde sa iti faci prieteni , daca copilul ar creste in mediul ala 10 ani , daca am avea cetatenie acolo… si multe alte daca , Cum ar fi , ne am mai simti straini ?
Si legat de Ronaia noastra , tara frumoasa , dar stiti gluma „Pacat ca e locuita”
Cum facem cu spaga , care pe unii chiar ii ajuta , cunosc oameni care pleaca in afara si sunt suparati ca nu pot sa se inteleaga cu politia sau autoritatile , nu pot sa ii mituiasca .
Cum facem cu sanatatea , ca si acolo trebuie sa dai spaga sa se uite cineva la tine ,sau sa ai asigurare privata dar tot la spitale de stai mergi daca ai ceva grav, deci tot trebuie sa cunosti pe cineva si …spaga
Cum facem cu copii nostri care merg la scoli unde profesori stiu mai putine decat ei , si ii invata doar chestii vechi si gandire veche ,… mergem la scoli in afara …nu ?
Cum facem cu vizitatul rudelor sau plimbari in Romania ,, ca de la Bucuresti la Constanta , faci 4 ore si vezi 7-8 accidente , pentru sosele bune cred ca raspunsul e … Mai asteptam , si o sa avem si drumuri bune …nu ?
Cum rezolvam problema cu mentalitatea romanului care tot timpul vrea sa fie primul si chiar daca e sarac sau bogat el trebuie sa arate ca are totul si ca e bogat chiar daca nu e , de ce e nevoie sa ne laudam cu masini si case luate pe gredite , telefoane si alte accesorii , partea asta cu mandria este foarte nociva pentru romani , pentru ca daca esti sarac si te lauzi ca ai masina de 10 000 euro , asta inseamna ca ai sarie niste pasi in viata , inseamna ca viata ta nu are la baza stabilitate si integritate , psihologi spun ca nu e ok sa sarim pasi in viata , deci daca nu ai masina aia sau casa aia , trebuie sa astepti pana ajungi la nivelul ala , si atunci poti sa incerci sa achizitionezi acele „accesorii”….. pentru asta nu stu ce ar trebui facut , dar cred ca ar trebui sa ne utam peste gard la straini care nu se lauda cu masinile lor „Bengoase” , nu ii inteteseaza ca tu ai casa mai mare sau telefon de firma .
In fine , mai sunt multe de spus dar cred ca ideea de baza a fost inteleasa , si ca defapt nu conteaza unde traiesti daca muncesti sa faci acea casa /locatie , sa fie pe placul tau , sau daca tu esti atat te constiincios , sa inveti cum sa traiesti si in alte medii decat unde te au invatat parinti .
Oameni in ceneral vor sa aiba si in alta tara exact aceleasi reguli ,traditii,rude,prieteni,… ca in ROmania , dar hai sa ne gandim in cat timp au fost acestea adunate langa noi , poate in 20-30-40 de ani , pai hai sa incercam si in alta tara tot atatia ani , sa vedem ne obisnuim, eu cred ca da , putin mai greu ca nu mai suntem copii dar acum putem intelege lucrurile mai repede , chiar putem intelege si cand cei dragi noua merg langa ingeri , pentru ca asta e toti oameni mor , si e clar ca o sa ne fie greu ,….
Si ca o parere despre oameni ce ii cunosc in Romania , rude, prieteni, vecini… majoritatea sunt destul de „PUTUROSI” si spun asta pentru ca vor sa traiasca bine dar fara sa se oboseasca prea mult , asteapta de la parinti,rude sa ii ajute , ca ei au probleme , dar daca ne uitam in alte tari tot ronani au cate 2 job uri , sau au facut mai multe cursuri , si acum sunt bine mersi manageri la firmele strainilor , acelor romani , credeti ca le e lafel de greu ca romanilor care stau pe somajul din Germania sau Austria , si se vaita ca „nemti” sunt reci .
Cred ca trebuie sa ne facem placuti sa fim corecti , si sa induram si in alta tara macar tot atat cate induram in Romania , si dupa sa pune in balanta mai putine sentimente si mai mult ce e real.
Multumesc pentru articolul scris , si sper sa nu va fi plictisit cu ce am scris mai sus .
Numai bine
Buna ziua!
Din punctul meu personal de vedere nu a gresit nimeni care s-a intors in Romania. Sunt in Germania de 4 ani, iar anul acesta eu si partenerul ne-am cam hotarat sa ne intoarcem in Romania, doar nu am stabilit data. Acum ne construim casa aici, nici macar nu ne-am mutat inca in ea, si ma gandesc sincer cu durere in suflet ca voi avea parte foarte putin timp de casa noastra de vis.
Avem o fetita de un an si va trebui sa mearga in curand la gradinita, dar dupa ce am descoperit cum sta treaba cu sistemul educational de aici suntem ferm convinsi ca pana atunci ne vom intoarce in Romania. Aici va fi aruncata pur si simplu intr-o gradinita care nu e structurata de nici un fel, printre copii de 4 si 5 ani si poate vreo doi de varsta ei, fara activitati comune ca deh, cum ar putea sa se inteleaga copii de 5 ani cu unul de 2? Va invata cum sa taca din gura si sa plece fruntea in fata celorlalti pentru ca „sunt mai vechi acolo”, pentru ca „sunt mai mari”, si cel mai groaznic „pentru ca e fata”. Nu are ce sa invete bun din asa un mediu, iar cadrul didactic nu are cum sa ii educe specific varstei cand trebuie in acelasi timp sa se ocupe de copii mai mari care pot sa faca alte lucruri. Pe langa toate acestea, daca ma mai bate si gandul sa-mi caut un loc de munca in domeniul meu (sunt electronista) si as lua un salar relativ bun, ne pocnesc astia cu taxe de gradinita de aproape 800EUR lunare(se calculeaza taxa la gradinita in functie de salariul parintilor, doar de ce sa nu se discrimineze copii din frageda pruncie dupa situatia financiara din familie?!), care e mai mult decat platim acum o chirie. O nesimtire de nemaivazut, din punctul meu de vedere. Dar stai, ca oricum am sanse aproape ZERO sa imi gasesc un loc de munca in domeniu, ca deh, sunt femeie si cine a mai auzit asa ceva, sa lucrez ca tehnician electronist?! Daca totusi imi gasesc, va fi la o distanta considerabila de casa, iar gradinita nu-mi tine fetita atatea ore acolo, va trebui sa lucrez part-time. Si de fapt cam singurele optiuni e sa ma angajez prin vreun supermarket la casa de marcat sau femeie de servici (nu am nimic cu locurile de munca in comert, si nici cu persoanele care fac curatenie, tot respectul, fara ei am ajunge ingropati in gunoaie, dar am dat mii de euro pe scoala sa obtin diploma de electronist, si nu am venit in Germania sa sterg podele).
Toate astea au pus capac la restul motivelor, principal ar fi faptul ca suntem si vom fi mereu straini aici. De situatia din spitale si ideile altora ca Germania are asigurari medicale puse la punct, e o farsa amara. Da, asigurarea e bine pusa la punct, medicii insa sunt niste INCOMPETENTI peste masura. Nu ii intereseaza sa vindece pacientul, din contra, iau bani pentru fiecare vizita din asigurare, e in interesul lor sa aiba cat mai multe vizite, iar asta nu o spun doar eu, asta au spus-o nemti, colegi de pe la lucru, care nu au habar cum e sa mergi in spitale sau la medici in Romania sau alta tara. M-au tratat ca pe o lepra dupa ce am nascut, ii deranja ca eram acolo, si nu m-au ajutat deloc. Au trantit diagnostice din burta cum ca fetita mea are meningita si vor s-o lege la 100 de cabluri conectate la creier si sa o tina saptamani intregi sub observatie, in loc sa-i aduca lapte sa manance ca saracuta n-a reusit sa traga de la san si era deshidratata pana la spasme, convulsii si lesinuri.
N-am cunoscut multi nemtii care sa se laude ca odraslele lor au ajuns pe te miri unde prin lume, toti au ramas pe langa case. Poate unora li se pare un lucru demn de respect, dar in fapt nu au ajuns nicaieri pentru ca nu pot, din multe motive. Cati romani nu au ajuns peste tot in lume si si-au facut un rost? Si ce daca multi s-au intors, e dreptul lor. Dar au plecat, au avut sau si-a facut posibilitatea sa plece.
Suntem de aproape 2 ani in pandemie, totul se muta online. Germania e la nivelul de acum 20-30 ani la capitolul asta, chiar daca unii au impresia ca e altfel. Le e frica de internet ca daca il pun la punct vede restul lumii cata falsitate se ascunde in spatele zicalei „calitate Germana”. Am ajuns la concluzia ca daca ceva e facut in Germania, nu imi trebuie. Chinezariile sunt mai de calitate, si de 50 de ori mai ieftine. Iar Romania la capitolul asta e in frunte pe mapamond. Mi-au trantit fibra optica acum 5 ani doar asa, ca se pune peste tot. N-am platit in plus, nimic. Aici inca se trage internet-ul prin cabluri de telefonie fixa – suntem in 2021, sa nu uitam.
Dnul Alin, daca ignoram sentimentele suntem doar niste roboti. Sentimentele fac omul om, si familia familie, iar viata fara sentimente nu e viata, e inchisoare. Iar realitatea e ca oriunde exista motive sa nu te simti fericit, dar la urma urmei daca alegem sa descoperim si alte meleaguri si ne dam seama ca nu e de noi, si vrem inapoi acasa, suntem la urma urmei indreptatiti sa facem asta, si am iesit si mai invatati.
Multa sanatate si toate cele bune!
Sper ca nu am ofensat pe nimeni, nu am intentionat acest lucru. Doar ca sunt la capatul nervilor si nu m-am mai putut abtine sa nu spun ceva. Cautam doar o reteta pentru varza de Bruxelles si am dat peste aceasta pagina.
Dna Bradea, va urez mult success si putere sa faceti ceea ce va face fericita.
Ce Frumos ati scris…. Si eu vin acasa dupa 18 ani de Anglia! Moartea mamei mi a dat lovitura de gratie:( A fost ceva fulgerator , extrem de dureros si atat de repede. Vin acasa!!! Ma asteapta Intraga familie:+ Bunica, Tata si cateul meu in varsta de 16 ani 🙂 Mai sunt 211 zile si vin Acasa…
Vino linistita, e bine acasa. Noi ne-am acomodat imediat si chiar ne pare rau ca nu ne-am intors mai devreme.
Aveti perfecta dreptate! Nu am lucrat in afara tarii dar este ca si cum asi fi stat acolo prin rudele mele si sora mea care iubeste Italia dar in acelasi timp confirma cele spuse de dumneavoastra(si asta m-a facut sa nu imi doresc cu atat mai mult,intr-un final am reusit sa o ajut si pe ea sa se intoarca acasa). Nu asi putea trai stiind ca sunt departe de locul unde sunt inradacinata si chiar simt asta. Am facut multe sacrificii , foarte multe nopti nedormite , mai multe joburi in acelasi timp, pentru visul de a avea casuta mea(la 30 de ani) , si siguranta , pentru a nu mai plati zeci de mii de euro chirie. S-a intamplat si sunt tare fericita pentru asta chiar si dupa incercari esuate. Dar nu asi schimba nimic daca ar fi sa o iau de la capat (si nu asi vinde pentru nimic , chiar daca acum s-a dublat pretul ei chiar si peste, este lacasul unde mi-am pus tot sufletul si puterea , si pentru care am tras inca din timpul facultatii).Nu am mult spatiu pentru a cultiva, dar chiar si asa in cativa metri de gradinuta mi-am pus cateva rasaduri de rosii , am verdeata mereu proaspata , flori , cativa copacei , un caine pe care il adoram si un sot muncitor care s-a vindecat de anumite probleme cu realizarea visului nostru si prin munca noastra de zi cu zi. Cand eram copil ma suparam ca trebuie sa ud in gradina , sa plantez sau sa plivesc si nu pot sta mai mult la joaca .De cele mai multe ori trebuia sa fac treburi cu mama in casa si tare bine mi-a prins in viata (fara lipsa de modestie incerc sa fiu o gospodina asa cum ii sta bine unei femei )..cand amandoi parintii mei s-au imbolnavit grav si a trebuit sa am grija de ei singura (sora mea fiind in Italia iar eu eram la facultate ). Faptul ca stiam sa fac supe , mancaruri(pasate) de care ei depindeau a ajutat enorm… Atat de multe sunt de zis incat imi dau lacrimile cand scriu , dar acum pot spune cu adevarat ca imi traiesc copilaria si ma bucur de fiecare frunza care creste si ma mandresc in sufletul meu ca nu am muncit si sacrificat si sanatatea in zadar. Am multe vise dar stiu ca nu se pot realiza decat prin munca ,iar unul dintre ele este sa am o bucata de pamant unde ..in timp sa imi pot cultiva ce imi doresc si sunt sigura ca se v-a intampla ..cand vrea Dumnezeu. Nu vreau sa plictisesc si o sa ma opresc aici , dar nu inainte de a va spune ca va stimez enorm si va urmaresc mereu (eu cozonacul perfect l-am descoperit datorita dumneavoastra si nu ma dezic de la reteta cozonacului pale, pale:) Ati facut o alegere buna si cred ca multi ar fi interesati sa vada si cum faceti treburile in gospodarie , cum s-a contruit casa ..secrete , ce faceti in gradina etc. Bine ati venit ACASA!
Sincer va spun, cautam o reteta cand am citiit articolul si m-am trezit cu lacrimi in ochi. E scris Cu multa sinceritate si da de gandit.
Nu poti sa nu te gandesti la milioanele de Romani nevoiti sa munceasca prin tari straine..
Buna seara, Gina! In primul rand, multa sanatate iti doresc!
Am citit articolul tau, iar experienta ta este din pacate a multora.
Eu una ma simt norocoasa. Sunt de zece ani in Canada cu sotul si copilul. Desi am inceput foarte de jos, ne-am simtit mereu apreciati aici. Dupa zece ani, atat eu cat si sotul lucram in imobiliare si avem cate o echipa in subordine ( formats din canadieni get-beget :)))))))))
Eu una simt ca aici imi e casa. Oamenii nu sunt atat de “ prietenosi “ precum romanii ( a se citi “ nu se baga unde nu le fierbe oala”, “ nu vin in vizita neanuntati” , “ nu te intreaba de ce copilul tau are 25 de ani si inca nu e insurat “, etc), iar mie chiar imi place asta.
Birocratia e aproape inexistenta, spitalele sunt moderne si curate si serviciile sunt gratuite, inclusiv multe analize medicale. Costurile pentru dentist sunt si ele acoperite macar in proportie de 50 % de catre firma de asigurari contractata de angajatori.
Lumea e civilizata in trafic, nu se claxoneaza in secunda in care se face verde la semafor, nu se injura, pietonii nu alearga disperati pe trecerile de pietoni.
Sunt prea multe pentru a le enumera. Mergem chiar si de doua ori pe an in vacanta, iar in ultimul timp, dupa ce ne-am pierdut parintii, nu am mai ales Romania.
Repet, m inceput de foarte de jos. Mama mea nu a stiut niciodata ca fata ei care a facut 16 ani de scoala si a avut servici “ bun” in Romania, a spalat la WC uri si la jeg si a lucrat in ploaie la maturat si la dat frunze si strans gunoaie timp de 3 ani, fara weekenduri libere sau sarbatori.
Experienta asta a plecatului sun tara de bastina e foarte diferita pentru fiecare.
Imi place foarte mult casuta pe care ati cumparat-o si minunile pe care le faceti acolo. Sa va dea Domnul multa sanatate!
Dna Gina sunteti un OM super super deosebit.
Si sincer, am venit de afara de plimbat cățelul, cu gândul la dvs,
Niciodată nu am făcut cozonac în tara.
Dar, de când sunt plecat afara, (7anisori parca ori și mai mult) dorul de casa de tradiție cred-care uneori ma dispera în tara la maxim- am inceput sa fac impreuna cu al meu.
Eu am venit aici sa fiu cu el (alt popor și alta cultura) si……am fost și sunt încă tratata exact cum și dvs și familia ați fost: cu extraordinar nesimțire și fără respect la educația mea, rasism și discriminare la orice vizibil pas în ciuda politetei și zâmbetului fals afișat , zilnic muncit ca un sclav și luat ordine de la orice tearchea-bercea fără nici un Dumnezeu favorit de boss, obligat și forțat la plata extraordinar de mare a chiriei, impozit pe casa (pe care proprietarul ar trb sa îl plătească, dar aici legile sunt in favoarea proprietarul nu în favoarea chiriasului) utilitati ca lumina gaze electricitate.
Sa nu menționez ca nici într-un milion de ani nu reușești sa strângi un bănuț pt avans la casa (o casa in UK ajungând la peste £ 400.000) asta noi numim ridiculos.
De multe ori mam gândit sa ma intorc în tara sa iau o căsuța la tara sa o refac și sa o iau pe matusa mea, sa locuim împreună departe de agitația orașului.
Dar din nou nesimtirea, aroganta și invidia, furtul etc etc romanilor ma împiedicat.
Iertați-mă va rog, v am împroșcat cu ale mele chiar am nevoie de un sfat, unde cum ați reușit să faceți o casuta unde oamenii din RO sunt asa cum ii știam noi………….buni, sufletiști, neinvidiosi, fără sa fure și sa între peste tine din cauza sărăciei, oameni omenești. Este cam greu,știu.
PS. ma duc sa scot/prepar ingredientele pt cozonac.
Mulțumesc din inima.
Sa va dea cel de sus un an super deosebit de sănătos și multa multa împlinire sufletească dvs s familiei.
Te imbratisez!
E greu, da, dar e mult mai bine acasa. Da, poti cumpara o casuta la tara, te interesezi cum sunt oamenii, vecinii. Noi avem garduri sanatoase in jurul casei si camere de luat vederi: daca vrem dam drumul la poarta, daca nu, nu. Traim restrasi, discret, in liniste, avem gradina, solar, pasari. E minunat de bine.
Am citit articolul si partial si comentarile. Eu sunt plecat cu familia de pe vremea lui Ceausescu. Ne intoarcem periodic ca turisti in Romania. Nu ma mai pot acomoda cu viata din tara. Cel mai tare ma deranjeaza preturile foarte mari si obraznicia si ipocrizia autoritiilor sau de ex a doctorilor daca ai nevoie de ei. Aici se tot vorbeste de zimbetul si politetea (cica) doar aparatenta a celor de afara. Nu stiu ce asteapta acesti oameni ??!! De la un doctor sau de la o contabila astept doar politete, corectitudine si un comportament amabil cu mine ca client. Nu astept sa ma ia in brate sau sa se intereseze de toata istoria vietii mele.
Fiecare cu experienta lui, depinde cum nimeresti. E bine sa povestim cu totii.
Citind insemnarile dvs., am retrait amalgamul de sentimente traite timp de 20 de ani in Statele Unite. In Martie 2021, m-am trezit intr-o noapte cu un sentiment ce imi spunea “ mergi acasa”. Un sentiment care a disparut pe 1 iunie 2022, cand avionul a pus rotile pe Otopeni. Tot la tara m-am mutat si eu, desi sunt bucuresteanca get beget. Nu regret decizia si ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot. Da, nu e totul minunat, dar fac in asa fel in at sa nu imi pese. Succes si dvs.!
Va imbratisez si va doresc tot binele din lume!
Suntem plecati inca de pe vremea lui Ceausesc. De fiecare dată când venim in Romania in vizita, ne dăm seama că plecarea, atunci in 89, a fost cea mai bună decizie pe care am luat-o in viata noastra. În afară poate de natură intr-adevar foarte frumoasă in Romania, nu am gasit niciun motiv serios ptr care am putea regreta plecarea.
Punctele negative care mă șochează de fiecare dată încep cu preturile extrem de mari, continuă cu felul ranchinos a oamenilor care au devenit mai materialisti si invidios decît tot ce am întîlnit in peste 30 de ani în Germania. Nu mai e nici aici ce a fost odata dar viața de zi cu zi aici diferă de cea din România ca între cer si pămînt. Preturile pe litoralul românesc sunt comparative cu cele din Elveția doar ca serviciile si produsele obținute sunt de toată jena. Am observat ca oamenii care au iesit doar scurt din țară sau deloc, sau obisnuit cu această situație si chiar se înfurie si te contrazic la cutite dacă le povestești impresiile tale.
Ma bucur ca v-ati gasit un loc bun. Acasa e acolo unde simti asta, iar pentru noi e aici, in Romania.
Important e sa fim oameni si sa ne respectam intre noi.
Litoralul romanesc, da, e cumplit. Dar noi mergem la Sulina si e mult mai bine, nici nu se compara. Trebuie sa stii unde sa mergi ca sa gasesti preturi bune si conditii excelente.
Mă bucur pentru Dumneavostră. pentru că v-ați găsit locul și traiul tihnit. Am citit cu mare interes și comentariile celorlalți… într-adevăr, fiecare are un destin al lui și un loc care îl cheamă sau îl respinge…. greu și printre străini, greu și în haosul din România…. Eu am ales să nu plec, în primul rând de dragul părinților – fiind copil unic, le frângeam inima. Mai ales lui Tata…. Câteodata îmi pare rău că nu am plecat în tinerețe, mai ales când văd carnavalul pe care îl fac politicienii noștri…. Dar acum e târziu…. cu „prefixul” 5 nu o mai iau eu de la zero…. Aici am un trai bun, nu nemaipomenit, nu bogăție, dar decent. Și, vorba Dvs: până și vecinele guralive și curioase care de multe ori m-au enervat că își bagă nasul unde nu le fierbe…. sunt bune pe lângă casa omului când ești plecat mai ales: te anunță că a încercat cineva la poartă, ori că ți-a venit un plic, adună de pe jos corespondența care a căzut înapoi din cutiuța poștală arhiplină și ți-o dau când vii acasă, iarna când e polei mai presară o mână de nisip și la poarta ta, poate vii seara și aluneci pe întuneric, știu că îți plac perele dar ți s-au uscat perii și îți aduc pere din grădina lor, când fac prăjituri musai te servesc…..Evident imediat îți cer un favor sau ceva împrumut: o sapă, o mașină de tocat, oala cea mare, 100 lei până la pensie…. Așa-i la noi 🙂 Socializăm…. cu bune și rele….
M- impresionat în mod deosebit istoria Dv. de viață, și încă câteva din cele de mai sus…. Să aveți parte de sănătate și trai bun în căsuța Dumneavoastră !