Sărmăluțe de miel în frunze de tei, ștevie, spanac, podbal, frunză de viță de vie, lobodă, sărmăluțe moldovenești micuțe. Sunt atât de mici, încât încap 2 într-o lingură și mai rămâne loc și pentru a treia.

Uitați-vă cât sunt de micuțe, sunt exact așa cum le făcea măicuța mea și bunica. Muncă de chinez bătrân, vă dați seama? Am publicat această rețetă în anul 2017, dar am actualizat-o consistent cu sfaturi și câteva mici trucuri, astfel încât să faceți cele mai bune sarmale de miel. Respectați toate sfaturile mele și veți obține cele mai bune sarmale de miel.

De Sfintele Paști, gospodinele din toată țara pregătesc o sumedenie de bunătăți. Pe lângă ouă roșii, pască și cozonaci, se mai pregătesc și diverse bunătăți din miel.

Vă invit să vedeți rețetele mele cu miel aici.

Veți găsi mai multe rețete de ciorbă (ardelenească cu tarhon și smântână, dar și borș moldovenesc cu verdețuri), fripturi fragede și suculente de tot felul, pastramă pe grătar sau la cuptor, mititei suculenți, drob și rulade aperitiv. Delicioase și cu multe trucuri, cu reușită garantată.

Cum arătau pregătirile de Paști?

Îmi amintesc pregătirile pe care le făceau mama și bunica înainte de Paști: primeneau casele, spălau, văruiau, călcau tot, să lucească de curățenie. Bunicul tăia miei și iezi și îi aducea la bucătăria de vară, unde așteptau femeile să pregătească bucatele.

Bunica avea cuptor cu lemne, mare, și se adunau neamurile și vecinele din mahala și coceau împreună pâinea, cozonacii, colacii, pasca, dar și porumbei-puișori (porunghiei) pentru copchii.

Din măruntaiele mieilor se făceau tăvi mari cu drob, capetele se dădeau la borș, coastele, o parte se dădeau la ciorbă, o parte se făceau friptură la ceaun. Pulpele se dezosau și o parte mergeau la pastramă, o parte la sarmale de miel în frunze de tei.

Primăvara frunzele de tei sunt fragede, tinere, numai bune de sarmale. Dacă Paștele cade în mai, atunci sunt și alte frunze numai bune de înfășurat sarmale: podbal, lobodă, ștevie, gulie, sau chiar în frunze de leuștean. Mai multe rețete pentru masa de Paști găsiți aici.

Munceau la sarmale câteva ore și se pregătea ditamai ceaunul, care fierbea molcom pe pirostrie, sau se puneau în oale pântecoase de lut și fierbeau în cuptorul cu lemne.

Ce ingrediente folosim pentru rețeta de sărmăluțe de miel în frunze de tei?

Sărmăluțe de miel în frunze de tei

Durata Preg.

2 hours

Durata gatit

3 hours

Total

5 hours

Sărmăluțe de miel în frunze de tei, ștevie, spanac, podbal, frunză de viță de vie, lobodă, sărmăluțe moldovenești micuțe.

Autor: Gina Bradea

Ingrediente

500 g pulpă de miel
3 cepe verzi
1 ceapă uscată
2 linguri de orez (50 g)
mărar și pătrunjel verde
un vârf de linguriță de mentă uscată sau 4-5 frunzulițe verzi
2 lingurițe de sare
jumătate de linguriță rasă piper proaspăt măcinat
1 vârf de cuțit cimbru uscat
jumătate de lămâie sau 1 cescuță de borș
100 ml suc de roșii sau roșii în bulion
frunze de tei fragede (sau ștevie, podbal, lobodă, frunze de viță de vie)

Cum pregătim rețeta de sărmăluțe de miel în frunze de tei?

Pasul 1. Pregătirea cărnii și a compoziției

Carnea se toacă. Pulpa de miel se toacă de preferință manual sau la mașina de tocat cu sita mare, pentru o textură mai grosieră și mai suculentă, nu ca o pastă fină.

Se taie fin ceapa verde și uscată și se pun peste carnea tocată. Se adaugă orezul spălat și scurs, verdețurile și condimentele și se amestecă bine. Orezul se pune crud în compoziție, va absorbi sucurile cărnii în timpul fierberii și va contribui la legarea umpluturii.

Pasul 2. Opărirea frunzelor

Se opăresc frunzele în apă cu puțină sare și 1 lingură de oțet: se pune 1 l de apă la fiert, când clocotește se pun sarea și oțetul, apoi frunzele.

Când dau în clocot, se scot imediat și se lasă la răcit. Se opăresc scurt, 30 de secunde, atât. Oțetul din apă ajută la fixarea culorii și menținerea elasticității frunzei, fără a o fierbe complet, astfel că va rămâne supusă la înfășurat și nu se va rupe.

Pasul 3. Înfășurarea sărmăluțelor

Se înfășoară sarmalele cu multă răbdare. V-am spus că e muncă de chinez bătrân.

Frunzele sunt delicate, extrem de fine și transparente. Veți obține sărmăluțe de 2-2,5 cm lungime și cam 1 cm grosime. Capătul frunzei răsucit se lasă întotdeauna dedesubt când se așază în oală, astfel sarmalele nu se vor desface la fiert.

Vă dați seama ce micuțe sunt. Eu am umplut și 2 roșii, că nu mi-a ajuns frunza și nu am de unde să culeg aici, unde stau. O culesesem când am fost pe munte, dar am găsit foarte puțină.

Pasul 4. Așezarea în oală

Se așază în oală câteva bețe de mărar uscat la fund, apoi câteva frunze și sărmăluțele în cerc, în straturi. Bețele de mărar uscat de la fund împiedică sarmalele să se prindă de oală și adaugă o aromă discretă întregii compoziții.

Se toarnă deasupra sucul de roșii sau roșiile în bulion, tocate. Se pune lămâia tăiată felii sau borșul și se completează cu apă. Se pune de la început borșul și roșiile, ca să întărească puțin frunza. E bine să se pună deasupra o greutate care să țină sărmăluțele acoperite cu lichid. Eu am pus o farfurioară de cafea.

Cum se fierb sarmalele de miel?

Se bagă oala în cuptor, la 180 de grade Celsius (foc mediu) și se lasă acolo pentru 2 ore. Acum gustați o sărmăluță și vedeți dacă este gata: carnea trebuie să fie fragedă, iar orezul complet fiert, fără miez tare.

Sfat de la Gina Bradea

Se lasă oala cu sarmale în cuptorul stins, până a doua zi. În felul acesta, gătirea continuă lent în căldura reziduală, sărmăluțele de miel în frunze de tei vor fi extrem de fragede, iar aromele se vor intensifica și armoniza.

Sunt minunat de gustoase, au o dulceață aparte. Se servesc cu smântână sau iaurt (lapte bătut) și cu mămăligă caldă sau pâine de casă.

Sfaturile Ginei Bradea pentru cele mai bune sărmăluțe de miel

Frunzele se culeg de la vârf, fragede și tinere. Frunzele bătrâne, groase, sunt mai greu de înfășurat, se rup ușor și dau un gust ușor astringent sarmalelor. Frunzele tinere, de la vârful ramurilor, sunt subțiri, elastice și au un parfum dulce, floral, caracteristic.
Nu opăriți frunzele mai mult de 30 de secunde. Opărirea prelungită distruge elasticitatea frunzei, care se va rupe la înfășurat. Scopul opăririi este doar să o facă supusă, nu s-o fiarbă.
Carnea de miel nu se înlocuiește cu carne de porc. Grăsimea naturală a mielului, împreună cu parfumul specific, este cea care dă sarmalelor în frunze de tei gustul lor inconfundabil. Carnea de porc ar face compoziția prea grasă și ar acoperi aromele fine ale frunzei.
Orezul se pune crud, nefiert. Orezul fiert în prealabil s-ar desface și ar face compoziția păstoasă. Pus crud, absoarbe sucurile cărnii și legumele din jur, rezultând o umplutură legată și suculentă.
Menta din compoziție nu este opțională. Menta și carnea de miel sunt o combinație clasică în gastronomia tradițională românească și mediteraneană. Chiar și un vârf de linguriță face o diferență semnificativă în gustul final. Nu vă temeți să puneți mentă, nu veți regreta.
Roșiile și borșul se pun de la început. Aciditatea lor ușoară întărește structura frunzei pe parcursul fierberii, astfel că sarmalele nu se vor desface în oală.
Oala de lut este ideală. Dacă aveți o oală de lut, folosiți-o. Lutul distribuie căldura uniform și lent, exact cum e nevoie pentru sărmăluțele micuțe, care ar putea fi distruse de o căldură prea agresivă.
Lăsarea la răcit în cuptor este secretul frăgezirii. Nu grăbiți procesul. Sărmăluțele lăsate în cuptorul stins până a doua zi sunt incomparabil mai fragede și mai aromate decât cele scoase imediat după fierbere.

Vă invit să probați rețeta de sărmăluțe de miel în frunze de tei și să reveniți cu poze și impresii. Ce mâncăruri mai pregăteau mamele și bunicile voastre? Haideți să aducem la lumină vechile rețete românești!

Nu uitați ingredientul secret: presărați din belșug cu multă dragoste și cu 2-3 zâmbete. Să vă fie de folos!

Poftă bună, rețete cu Gina Bradea!