Prajitura Caraiman
Prajitura Caraiman este o reteta veche de cofetarie, asa cum se faceau pe vremuri. A fost una dintre preferatele mele, alaturi de Excelent si Bibescu. Prajitura Caraiman este o prajitura cu foi si crema aparel de unt si cacao, imbracata in crema aparel de cacao sau ciocolata.
Pentru iubitorii de prajitura cu gust intens de unt si cacao, e prajitura perfect.Se imbraca in crema aparel de cacao, sau ciocolata (ciocolata menaj sau cuvertura), in functie de laboratorul care o facea. Ambele versiuni sunt delicioase.
Mai multe retete de prajituri vedeti aici, veti gasi multe retete de cofetarie sau retete de prajituri cum faceau mamele, matusile si vecinele noastre.
Ce ingrediente ne trebuie pentru reteta de Prajitura Caraiman?
Reteta aceasta este de la un laborator de cofetarie din Neptun-Jupiter, asa cum se faceau acum 30 de ani. Cei care ati fost la mare atunci, poate vi le amintiti.
Durata Preg.:
Durata gatit:
Total:
- Pentru foi
- -10 oua
- -300 g zahar (10 linguri cu varf)
- -250 g faina (10 linguri cu varf)
- -1 praf de sare
- Pentru crema aparel
- -1 ou
- -450 g zahar
- -80 ml lapte
- -500 g unt
- -50 g cacao neagra, neindulcita
- -colorant verde
- -esenta de fistic sau menta
- -esenta de rom
- Pentru decor
- -200 g ciocolata
- -50 g unt
Cum se face reteta de Prajitura Caraiman?
Prima data se fac foile.
Se separa albusurile de galbenusuri, albusurile se bat spuma tare impreuna cu zaharul. Se amesteca impreuna cu galbenusurile batute cu sare, apoi se adauga faina in ploaie, amestecand usor de jos in sus.
Din aceasta compozitie se coc 2 foi pe spatele tavii de cuptor, cam de 32 x 40 cm.
Sfat:
Taiati 2 bucati de hartie de copt identice si impartiti pe ele aluatul. Se coc la foc potrivit spre mare (200 de grade). Se coc rapid, dupa 7-8 minute verificati cuptorul. Sunt gata cand incep sa se rumeneasca usor pe margini. Se scot si se lasa la racit pe hartia de copt.
2. Se face crema aparel de unt dupa reteta de AICI. Din aceasta crema, 100 g se da deoparte si se face crema verde: se coloreaza cu putin colorant verde si se adauga esente de fistic sau menta. Restul de crema se amesteca impreuna cu cacaua si esenta de rom. Da, se poate face toata crema doar cu cacao, dar acea unda de fistic sau menta dau prajiturii acel ceva in plus 🙂
3. Se taie marginile foilor, sa fie drepte, apoi fiecare foaie se taie in 4. Veti obtine fasii late cam de 8 cm.
Se ung foile cu crema de cacao si se suprapun. Straturile de crema trebuie sa fie egale, la fel ca grosimea foilor.
Veti obtine un straif inalt de prajitura cu 8 foi si 7 straturi de crema. La cofetarie se folosesc doar 6 foi, cu 5 straturi de crema, dar eu nu aveam cum sa fac altfel. Se preseaza uniform si se da la rece pentru minim 4 ore, ideal peste noapte. Este bine sa puneti un blat de lemn deasupra, sa tina bine presat totul.
4. Asamblarea
Ei, acum e acum. Se scoate prajitura din frigider si eu am taiat in 2 pe lungime pentru ca era prea lunga bucata. Cu un cutit cu lama lunga (sunt cutitele de paine) se taie pe diagonala.
Bine, trebuie sa ai dexteritate, dar daca veti taia mai stramb e ok. Eu am sfaramat 1 foaie la o buata de prajitura, iar la cealalta am taiat stramb.
Nu am mai facut de foarte multi ani Caraiman, asa ca au avut ce rade ai mei. I-am dat afara din bucatarie pe afurisiti! Nu le dau prajitura, o mananc eu pe toata. Asa!
Respirati adanc, apoi uniti cate 2 bucati, lipindu-le cu crema verde. Trebuie sa obtineti un triunghi. Sau ceva care sa semene a triunghi, da? 😀
5. Glazura
Se topesc ciocolata impreuna cu untul pe baie de aburi, se lasa cateva minute sa se racoreasca, apoi se toarna peste Prajitura Caraiman. E bine sa puneti bucatile pe un gratar. Sunt ieftine, se gasesc peste tot la magazinele de menaj. Eu am aruncat si cateva firicele de nuca de cocos rasa, dar nu e obligatoriu. Puteti face un gratar de ciocolata, sa lasati glazura simpla, sau sa ningeti cu niste bombonele colorate….
Se lasa la rece sa se intareasca glazura, cam 1 ora.
Asa arata cele 2 straifuri de Prajitura Caraiman. Destul de strambe 😀
6. Portionarea
Fiecare straif de prajitura se taie in 8-10 bucati, cat de groase doriti sa fie. La final veti avea 16-20 de bucati de Prajitura Caraiman.
E bine sa stea la rece inainte de servire, sa se armonizeze bine crema si foile. Eu am reusit sa mananc o prajitura, de pofta si dor. Mi-am amintit de vremurile cand eram o pustoaica de nici 20 de ani si faceam sute de prajituri zilnic pentru turistii din Jupiter-Neptun. Ce-au mai trecut anii….
Pot sa va spun ca nu au apucat seara prajiturile mele, au disparut imediat. Am avut marea surpriza sa descopar ca a mancat si baiatul meu, el care nu mananca prajituri de casa decat extrem de rar: eclere, foietaje, branzoaice.
Bine ca s-au mancat. 🙂
O sa le fac mai des, ca sa nu le mai tai stramb 🙂
Exersati voi si aratati-mi cum v-au iesit.
Va puteti abona la noile postari dedesubt si primiti mereu pe mail retetele mele noi.
Daca lasati comentarii dedesubt si distribuiti si pentru alte gospodine, va multumesc din tot sufletul <3
Pofta buna!
8 COMENTARII
Mulțumesc,dragă Gina!Vreau să te întreb dacă prăjiturile Caraiman și Carpați sunt același lucru?Înțelegi,ce zic,au aceeași rețetă și denumiri diferite,în funcție de cofetărie?
Seamana foarte mult intre ele. Fa prajitura Caraiman linistita, e foarte buna 🙂
Draga Gina !
IMI doresc foarte mult, reteta de ,prajitura Cartof 😀,de pe vremurile copilariei mele. Ai asa o reteta?
Iti multumesc frumos, pentru tot ce postezi si faci !
Cu drag, Paula Hoffman !😗😗❤❤
Am reteta, am facut-o de foarte multe ori, o sa fac si pe blog. Mai aminteste-mi daca uit 🙂
Pup tare si multumesc frumos si eu!
Laboratorul de cofetărie amintit era în autobaza de aprovizionare din Neptun, în spatele hotelului Doina din Neptun sau bazarul vechi. Și da, erau cele mai bune prăjituri cele făcute acolo, la nea Cornel, cofetarul șef, Dumnezeu să îl ierte.
Eu vorbeam despre Laboratorul de cofetarie din Galati, unde am lucrat eu. Oribila locatie, un adevarat Auswitz, cu un sef rautacios si o nevasta oribila, de care ne era frica tuturor.
Compozitia acestei prajituri seamana foarte bine cu vestitul Dobos, doar glazura difera, si modul de prezentare. Sunt f bune amandoua. Bunica mea facea un tort asemanator in copilaria mea, cu un gust nemaipomenit si cu ingrediente putine fiinca ea prefera sa cumpere acele foi…erau rotunde si se vindeau cate 7 in pachet insa erau singurele foi din anii ’80 care se gaseau in comert…trebuia sa lucrezi cu mare grija fiinca erau subtiri si se rupeau usor. Le insiropa cu sirop simplu de zahar si cateva picaturi de rom…cand facea crema, freca ouale cu zahar cu lingura de lemn si ma lasa pe mine sa torn pliculetul de zahar vanilat la momentul oportun,
Untul il adauga cand crema era f bine omogenizata si avea culoarea galben pal, biata bunica tinea la congelator pachetele de unt ca pe sfintele moaste, pt sarbatori sa faca acest tort. La sfarsit punea cacao, cu masura dar atat cat sa-i dea gustul acela de cioco, iubit de toti copiii. glazura era tot crema iar modelele le facea cu furculita…Cel mai greu era sa astept pana a doua zi, sa-l scoata de la frigider si sa-l taiem. Tare dor imi e…
Minunate amintiri…
Mamele si bunicile noastre au avut maini magice si din putine ingrediente faceau niste bunatati wow!