Amintiri din oala cu bors

19
561

A nins azi noapte, dimineata erau 0 grade, pamantul si maslinii sunt acoperiti cu o patura subtirica de zapada. Sunt in Italia si in zare se vad Apeninii garboviti, cu tamplele albite de zapada. Batrani sunt tare Apeninii astazi, parca de-o seama cu timpul.

Amintiri din oala cu bors

Focul duduie-n soba si m-a trosnit asa, dintr-odata, melancolia. Mi-e dor de casa, de romani si Romania, mi-e dor de mine, cea care-am fost… cea care sunt… cea care voi fi. Am mai imbatranit cu-n an astazi? Mi s-a mai adaugat un ghiocel in par si-un trandafir in suflet,dar nu ma uit in buletin, ma simt undeva tot pe la 30 de ani (cu sau fara Balzac, da?). 🙂
Gandurile ma trag departe, catre copilarie si o sa va spun astazi o poveste, o poveste cu mancare, dar fara reteta de mancare. Ceva de genul verde, nu prea verde, dar verde sa fie. 😀

Imi place sa gatesc si fac asta cu mare placere (nu este un secret pentru cei care ma cunosc). Am fost intrebata de multe ori, de cand gatesc. Pai, ce sa spun? Cred ca dintotdeauna. 🙂 Cand eram micuta, ma jucam mereu cu papusile si aveam farfurii, cratite si tacamuri de jucarie, gateam la papusi papa buna, cum vazusem la mama. Doar ca eu gateam din noroi, cu iarba si flori si cu praf de piatra. Da, cautam pietre colorate si le spargeam, le alegeam dupa colorit, dupa textura. Sa va mai spun ca aveam manutele pline de rani, ca mai mult imi dadeam peste degetele decat sa sparg pietrele? Afurisite pietre, dar nici ca plangeam (afurisita chielea pi mini, nu?), strangeam din dinti si loveam si mai tare pietrele, pana se sfaramau.

Amintiri din oala cu bors

Prima amintire despre mancare pe care-o am? Este de muuuult, din vremuri de mult trecute, parca preistorice (uneori parca sunt de-o varsta cu Matusalem). Era de mult in urma, in vremuri ceausiste, cand majoritatea femeilor  erau casnice si gateau pe lampa cu petrol, le mai tineti minte? Vad si-acum in fata ochilor canistrele de gaz si acele lampi, parca simt mirosul de gaz ars amestecat cu mancare. Stateam pe-atunci in Tiglina 1, exact pe locul unde este acum Liceul auto. Stateau ai mei in gazda la tanti Mitica, o verisoara a tatalui meu, o femeie tare buna si blanda, de la care mama a invatat multe. Ne-a iubit pe mine si pe mama ca pe copiii ei, Dumnezeu s-o odihneasca-n pace!
Ma lasase mama impreuna cu verii mei, cu Paul si Mariana si plecase impreuna cu tanti Mitica sa stea la randuri, sa cumpere ceva de mancare. Si mare bucurie a fost in ziua aceea, pentru ca a cumparat carne! Iar pentru mine, bucuria si mai mare a fost ca mi-au cumparat zahar candel – mai tineti minte oare, minunea aceea de zahar candel? Ii spuneam zahar de gheata.

Mi-a cumparat tanti Mitica de 1 leu zahar candel (tata nu era de acord sa mi se cumpere dulciuri, asa ca imi cumpara matusica pe ascuns). Era muuuult de 1 leu si l-am impartit cu mare drag cu verii mei, mult mai mari decat mine. Am avut marea bucurie sa gasesc in Italia, dupa atatia ani, zahar de gheata si amintirile au erupt!
Cat timp eu ma lasam rasfatata de verii mai mari, mama a gatit un bors din carne, o nebunie, mare raritate si delicatesa culinara pentru acele vremuri! A facut o oala mare, de 10 litri, acrita cu bors de putina, cu multa verdeata, adevarata bomba calorica moldoveneasca. 🙂 Si pentru ca nu avea frigider pe-atunci (era „cineva” cine avea frigider – tractoarele acelea Fram ), a pus oala cu bors la racit intr-un lighean cu apa rece.
Si a facut marea greseala sa lase oala la nivelul pamantului si o si mai mare greseala sa plece-n curte, sa puna rufe la uscat. M-a lasat in grija verilor mei, saraca mama, de unde sa stie ca eu, copchil scoghit si beleuzat ce ma aflam, o sa vin acasa? Cand am intrat, am vazut oala cu bors si extrem de fericita, m-am bagat in oala si-am inceput sa mananc si sa ma spal cu borsul. Luam borsul cu manutele si ma spalam pe fata, pe gat, pe manute, cum vazusem ca ma spala mama. Si pupam manuta spalata si spuneam: „Taaaata maaaaleeee !” (atat de mare sa cresc ). Si cand gaseam o bucata de carnita, daca-mi placea (ca o studiam bine pe toate partile, desigur, eram manager din frageda pruncie 🙂 ), o mancam sau o foloseam pe post de sapun si ma frecam bine si cu simt de raspundere peste tot!

Amintiri din oala cu bors

Cand a venit mama si m-a vazut, sa lesine si mai multe nu !!!! Norocul meu si salvarea de la bataie a fost, ca de obicei, tanti Mitica (sarut mana, tanti, acolo-n cer unde esti acum, ingerul pazitor si drag al copilariei mele ). A-nceput sa rada cand m-a vazut, a venit si m-a scos din oala (era verde oala si smaltuita, o tin minte si-acum), m-a dezbracat de hainute, a calmat-o pe mama, care incepuse sa planga saraca, de frica si soc. Mai era putin si venea tata de la munca, dac-ar fi aflat de pozna asta, pai bataia mea si-a mamei n-ar fi fost usoara. 🙁 As fi luat bataie de 2 ori: 1 data de la mama, mai cu blandete si 1 data de la tata, ca la hotii de cai, ca asa ma batea.
M-a spalat tanti Mitica, m-a schimbat, a luat hainutele mele si le-a spalat acasa la ea, sa nu le vada tata. Si a luat si oala cu bors, ca ma bagasem in ea incaltata si murdara. Va dati seama ca nu mai putea fi mancata mancarea aia! A dat borsul la caini si i-a adus mamei, in aceeasi oala, borsul pe care-l gatise ea. Inger bun, ne-a salvat pe noi de la bataie si si-a lasat familia fara mancare. 🙂

Daca cititi randurile acestea, trimiteti un gand bun si daca puteti, aprindeti si o lumanare pentru femeia aceea, atat de buna !! Ce sa va mai spun? Oricum n-am scapat de bataie in ziua aceea, pentru ca aveam abonament si eu si mama, la corectia zilnica pentru educatie, dar n-am luat bataie pentru pozna aceea, pe care tatal meu nu a aflat-o niciodata 🙂 . Mare noroc am mai avut ca nu era borsul clocotit! Ar fi fost bors cu piele de Ginuta. 🙂

Amintiri din oala cu bors

Au trecut destui ani de-atunci si nici nu va spun cati, nu aveam mai mult de 4 ani, dar e prima mea amintire si e cu mancare. 🙂  Cred ca de-asta-mi plac atat de mult borsurile acre, moldovenesti, acrite cu bors de casa si cu verdeata din belsug. 🙂

Va invit in grupul Carte de bucate online, sa gatim si sa ne sfatuim impreuna.

Alatura-te comunitatii

Am oala verde, smaltuita, in debara, acasa, pusa sus, la loc de cinste. Este veche, a sarit smaltul pe ici pe colo, nu o mai folosesc, dar e verde si e plina cu speranta, amintirile triste au zburat, s-au dus. 🙂  Acum nu ma mai bate nimeni si sunt fericita si libera.

Cred ca o sa fac o oala cu bors moldovenesc si-o sa fac o baie cu borsul ala.

Cele rele sa se spele, cele bune sa se-adune….

Amintiri din oala cu bors
Amintiri din oala cu bors

19 COMENTARII

  1. M-am si amuzat , m-am si intristat cu tine , PUI DE CREANGA !
    Frumos , tare frumos ce ne-ai scris pana la venirea tatei si la corectiile 🙁 ; si eu imi aduc aminte de vremurile acelea destul de grele , dar nu din copilaria mea , din tineretea mea si acum vb de anii ’79 si apoi de urgia care a venit dupa anii ’83 , cand deja nu mai gaseam de nici unele prin magazine , decat mere , mere si iar mere .
    Sa fii sanatoasa si fericita , MOLDOVEANCA draga si ptr ca tot ai amintit de romani si de Romania ,
    ,, LA MULTI ANI ” de ziua tarii !

  2. Pana si despre bataia pe care o luai tu si mama de la tatal tau ai scris cu umor….usor umbrit de tristete,dar,ai scris tare,tare frumos !Sa mai scrii !Ma bucur ca te-am descoperit Gina Bradea!Iti doresc tot binele si abia astept sa te mai citesc!La multi ani de ziua Romaniei si a noastra,a romanilor!Cu drag!

  3. Multumesc frumos ,Danuta ,ma bucur ca ti-a placut ce-am scris 🙂 .Sunt unii oameni care n-ar trebui sa se casatoreasca si sa aiba copii ,printre acestia e si tatal meu .Asta e 🙁

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here