De ce am ales sa ne mutam la tara?
De ce am ales sa ne mutam la tara? De ce am lasat Italia cea vestita si ne-am mutat intr-un satuc uitat de lume, cu multi batrani, unde nu se intampla niciodata nimic? Am facut bine sau am gresit?
Ne-am intors acum cateva luni din Italia. Am povestit aici despre cele 10 motive pentru care m-am intors definitiv in Romania.
Si desi avem un apartament in Galati, in care puteam trai linistiti, noi am ales sa ne mutam la tara. Mai bine spus, la Revarsarea, un satuc din judetul Tulcea, populat in mare parte de batrani. La fel ca peste tot, si de aici au plecat tinerii, ba la oras, ba in strainatate, si au mai ramas doar batranii.
Au mai scris si altii despre mutarea la tara- Zoso sau cum este sa ai o casa la tara- Ramona.
Sunt multe case goale, unele degradate, terenuri pline de balarii acolo unde odata erau gospodarii frumoase si gradini cu roade imbelsugate. Imi amintesc oamenii care locuiau in acele case, multi dintre ei oameni buni si gospodari, rude si vecini. Acum s-au dus si in urma au ramas doar urmele caselor de odinioara…
De ce am ales sa ne mutam la tara?
Dar peisajul este de vis. In poza de profil se vede privelistea de pe munte, in zare e Ucraina. Casuta mea e undeva jos, la poalele muntelui. Pentru ca da, Dobrogea are munti, chiar daca sunt ceva ca niste dealuri mai inalte.
Linistea si aerul curat, nu au egal. E o zona lipsita de industrie, unde singura poluare este facuta de masinile care trec pe sosea. Dimineata ne spalam pe ochi afara, la canalul din curte. Miroase a roua, uneori e o usoara ceata, asa cum e la munte. Canta pasarelele, iar mirosul…e imposibil de descris. Miroase a curat, a linste, a pace si a bucurie.
Ne bem cafeaua in curte, la masa, sub umbrarul din vita de vie. Totosii si pisicile stau cuminti la picioarele noastre, papagalii canta de zor, se iau la intrecere cu celelalte inaripate. Are alt gust cafeaua, e mai aromata si mult mai fina. Indulcesc cafeaua cu putina miere de albine. Si aici am miere de padure, cu adevarat bio.
Avem fructe si legume proaspete, cultivate de noi, pe care le culegem cu mainile noastre. Stiti ce gust au un castravete sau o rosie abia culese din gradina? Calde inca de la soare? Iar munca in gradina e atat de placuta! Pamantul e negru, gras, roditor. Clima e blanda, apa avem la discretie, toata lumea are canal cu apa curenta in curte.
De ce am ales sa ne mutam la tara?
Avem pasari pe care le crestem noi, le hranim cu iarba si porumb. In curand vom avea carnita proaspata si buna, oua proaspete, totul sanatos, fara sa fie umflat cu chimicale.
Daca locuim in Dobrogea, langa Dunare, pestele proaspat nu este o problema. Gasim peste bun, dulce, de Dunare. Peste salbatic, nu de crescatorie. V-am aratat cum se face ciorba de peste pe malul Dunarii, la Isaccea/aici.
Branza de oi sau capra, lapte proaspat? Nu sunt o problema: stana e peste deal. Porc bun, crescut in curte, hranit numai cu porumb si iarba? Iar nu e o problema, gasesti. Abia am luat un porc de aproape 200 kg. L-am preparat si avem din el pana la Craciun.
Bunatatea, cinstea si ospitalitatea oamenilor de aici, sunt extraordinare. Aici nu se fura. Cine sa fure daca au ramas mai mult batrani? Si sunt atat de bucurosi cand te vad, cand le calci pragul sau macar treci pe langa ei si ii saluti!
De ce am ales sa ne mutam la tara?
Vecinele si rudele mele, apar mereu sa-mi dea cate ceva: cateva oua proaspete, o bucata de branza, un castronel cu zmeura, o galeata de rosii sau ardei, un pepene, o cana cu lapte, o farfurie cu gogosi, cateva sarmalute sau o bucata de peste…
-Lasa, Gina, ia de-aici, ca tu mereu faci cate ceva bun.
Si totul se ofera cu simplitate si din tot sufletul. Iar cand le dau cate ceva facut de mine, se bucura ca niste copii.
Iar traditiile, sarbatorile…fara cuvinte! Abia astept Craciunul si Revelionul, sa mergem cu Colindul si cu Plugusorul la nasi si la prieteni, sa pregatesc si eu tot felul de bunatati pentru colindatori si pentru familie.
Stiti cum sunt petrecerile aici, cu familia si prietenii? Cu mancare simpla, curata, fara fite si mofturi, cu muzica si dans, cu glume si ras in hohote, cu tot felul de sotii si trasnai. Si nimeni nu se uita cu ce esti imbracat, nimeni nu asteapta sa fie servit si apoi barfeste stramband din nas, ca nu i-ai facut plating si nu l-ai servit cu icre negre sau ceva crocobaur albastru cu ochii roz. Toti servesc, toti debaraseaza masa, toti fac ordine la sfarsit.
Si habar nu am cine sunt cei mai multi dintre oamenii cu care m-am distrat de milioane! Habar nu am ce functii au, bani, joburi etc. Suntem doar oameni care se distreaza.
De ce am ales sa ne mutam la tara?
Imi plac si barfele satesti, ca aici se stie totul despre toti. Se vad masinile noastre de la sosea si se stie ca suntem veniti aici. Trec oamenii pe sosea si ii vedem cu ne saluta, ne zambesc si ne fac semne cu mainile. Le raspundem la fel, desi adesea nici nu stim cine sunt. Dar asa e la tara. Simti ca faci parte dintr-o familie, dintr-o comunitate, ca esti respectat. Te simti cu adevarat om. Ai identitate, pur simplu iti simti radacinile!
Aici, la tara, esti ruda cu tot satul aproape. Ruda de sange sau prin alianta, mereu se gasesc o baba sau un mos care-si amintesc de stramosii tai. Cand faci parte din una dintre familiile care a format satul, cand iti stii arborele genealogic pe nu stiu cate generatii in urma, simti ca existi, ca nu faci umbra pamantului degeaba.
Si-mi plac la nebunie povestile si istorisirile cu si despre oamenii locului. Si au mereu ceva de povestit oamenii de aici. Voi aduna aceste povesti si le voi transmite si eu mai departe.
De ce am ales sa ne mutam la tara?
Si cel mai iportant: lipsa stresului. Dormim mult mai bine, ne umplem plamanii cu aer curat, suntem cu adevarat fericiti. Sunt o fosta corporatista, fost manager, am locuit ani buni in Italia, dar viata aici, la tara, mi se pare absolut minunata.
E atata liniste si pace, atata bucurie in fiecare zi! Ne bucuram de fiecare planta, floare, de fiecare fruct, leguma, pasare.
Nu ne pare rau deloc, nu am gresit deloc, suntem cu adevarat fericiti. Nu ne lipseste deloc Italia, absolut deloc.
Voi reveni cu articole in care sa spun cum e mai bine sa alegi o casa la tara si cum poti trai decent la tara.
Pana atunci, va las cateva poze din gospodaria noastra.
19 COMENTARII
Da asa e ,e minunat la tara .Aer curat ,liniste .Astept sa ne mai scrii ,cu drag citesc.Esti minunata .Si noua ne place la tara foarte mult.Imi place enorm de mult cum povestesti cu atata drag.Te pup😘😘😘😍😍
Multumesc frumos, pup tare si eu!
„o viata fara martorii ei este o viata goala”…
Pe fiecare dintre noi ne trage cate un fir nevazut, fir care ne leaga de tot ce ne implineste ca oameni. Mereu se vor gasi cunoscuti sau necunoscuti care sa aprecieze sau nu faptele noastre; dar ei vor aprecia subiectiv, din punctul lor de vedere. Fiecare dintre noi stie pentru sine ce are nevoie pentru a se defini. Unii stiu, simt, dar le lipseste vointa de a incerca un efort nou; altii stiu, simt, dar sunt lipsiti de mijloacele necesare. Voi stiti, ati simtit, ati actionat; nimic nu e usor, dar rezultatele merita! Eu va apreciez !
Consecintele? Le-ai descris atat de bine si in cuvinte, si in imagini…
Voi acum ati ales o viata plina! Sa va dea Dumnezeu sanatate! Si voi veti sti si veti simti ce sa faceti in viata asta plina, atat pentru voi, cat si pentru ceilalti.
Va pup si va imbratisez cu drag!
Multumesc frumos, te imbratisez si eu.
Denigrarea satului și a vieții la țară a fost opera înțeleaptă a comuniștilor, care aveau nevoie la oraș de mână de lucru care să cumpere apartamentele cu datorii pe viață…Io stetei la curte și nici acum după circa 3 decenii nu m-am acomodat cu strâmtorarea blocului. Cunoscând apoi viața la țară la socri, ne luptăm acum să le renovăm căsuța lăsată moștenire, poate chiar ne-om muta aciolo, cel puțin știm că n-om mai plăti întreținerile nesimțite din iarnă, de fapt vreo 6 luni încheiate! Sunt avantaje incomparabile la țară, cu toate micile inconveniente rezolvabile!…
Ai dreptate … totul este minunat! Si sotul meu imi spune ca vrea sa caute o casuta intr-un satuc uitat de lume, unde sa ne refugiem la pensie. Asta desi am facut o ditamai casoaia la Buzau. Dar acum ii pare rau ca a investit in ea si spune ca vrea undeva la munte, unde sa fim izolati de lume si de stres. Te invidiez dar te si felicit pt curajul vostru!
Hey, eu zic ca ai inflorit, de cand ai revenit in tara. Noi incercam sa facem acum calatoria inversa, inspre Vest, dar casa de la tara ramane si vom fi aici in fiecare vara. Apoi ne mutam de tot la sat, ca e mai misto decat orice. Trebuie niste ani sa ne ‘sacrificam’, sa faca fata niste scoli totusi decente si sa o punem in linie dreapta inspre un viitor OK. Dar ne regasim mereu sinele, cand mergem la ruina noastra de la sat. Te pup si felicitari pentru pasul facut. 🙂
Multumesc, Ramo.
Peste ani, cand vei privi in urma, o sa vezi ca nimic nu se compara cu viata la sat. Scoli decente sunt oriunde si ai observat ca cei care fac scoala la sat, de multe ori sunt mai destepti si mai dezghetati decat cei care fac scoli vestite?
Mai gandeste/te: unde este Nadia fericita cu adevarat? Si voi, unde va simtiti cel mai bine?
Daca plecati in vest, veti avea un pret de platit. Care nu e mic deloc.
Stiu, dar este unica noastra sansa de a ajunge acolo. Daca peste 3 saptamani ni se va spune Da, vom pleca. Trebuie sa rezistam 5 ani. Dupa aia nu mai conteaza, dubla-cetatenie si sanse pentru copil. Aici se sufoca. Si pentru pasiunea ei, tenisul, sa fie acolo, la 2 km de Flushing Meadows, unde se tine US open, este sansa ei in viata. Este buna si doreste sa ajunga sus. Avem timp dupa aia sa ne gandim si la noi 😉
Mult succes, draga mea! Sa va dea Dumnezeu tot ce e mai bine pentru voi!
Offff….de copil am fost invidioasă pe copiii care veneau cu povești din vacanțele petrecute la țară. Familia mea este bucureșteană din moși strămoși dar am iubit și iubesc viața în mijlocul naturii. Să fiți fericiți că aveți colțul vostru de rai! Te invidiez și pe tine.😀🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗
Da, asa este. Sa nu ma invidiezi, ci te rog frumos sa ma binecuvintezi. Si noi, mereu ne/am dorit sa stam la casa.
Am inceput casa asta acum aproape 20 de ani. Acum o terminam. E o casa muncita din greu, sa stii, nu ne/a fost deloc usor.
Si mai avem cativa ani de munca pana va fi gata.
Te imbratisez cu drag.
Da, este frumos la tara! Si noi am lăsat Italia dupa 11 ani de stat acolo, ceva mă trăgea acasă, efectiv simteam că nu mai pot să respir acolo! Voiam sa- mi cresc copiii acasă, printre români! Să fți sănătosi si să ne încântați în continuare cu tot felul de minunății, așa cum ne-am obisnuit, doamna Gina!
Asa, este, draga mea Lidia. Noi am venit cu probleme grave de sanatate din Italia.
Nici nu se compara viata din Italia cu cea de acasa. E minunat de bine aici, printre ai nostri.
Offf! Îmi pare rău să aud ca ati avut probleme de sănătate. Sper că sunteți bine. Multă sănătate si Doamne ajută!
Multumim frumos, la fel!
Bravo!
Ati facut ce trebuie! Felicitari ca ati avut taria sa nu va mai autopacaliti.
Doamna Gina, nu am știut ca v-ați mutat la țară !
Căutam acum articole despre mutatul la țara si hop! peste cine dau , peste dvs! 😄
Eu sunt din Tulcea(oras) , mutată in Bucuresti de vrea-o 13 ani si suntem in curs de achiziționare a unei gospodarii la țara , in zona Gaesti , este singurul loc mai aproape de noi .
Ma bucura cand aud povesti ca cele ale Dvs . Multi sunt mirăti si înfricati de o eventuala viata la țara , s-au învățat atat de sălbatici si artificial crescuți încât ii sperie si sa iasă din oras !
Felicitari pentru curaj si pentru efortul de a împărtăși cu toată lumea povestea dvs! Multă sănătate sa aveți si mântuire sa va dea Dumnezeu !
Va pup.
Da, avem 2 ani de cand ne-am intors si ne-am mutat la tara, la Isaccea. Munca multa dar si satisfactii pe masura.