Lucian Asandi, un roman la Viena care te face sa te simti acasa

Lucian Asandi, un roman la Viena care te face sa te simti acasa

0
2640

Lucian Asandi, un roman la Viena care te face sa te simti acasa. Cred ca omul sfinteste locul. Dar daca apuca altii sa ne ia „LOCUL” , ACASA nu ne-om mai putea intoarce…

Pe 20 iunie am implinit 25 de ani de la nunta, asa ca am plecat cu sotul intr-o mica vacanta, o mica luna de miere de 5 zile, la Viena. Un prieten, bass-bariton la Opera din Viena, ne-a recomandat sa stam la Pensiunea Lucinel. Am mers acolo si bine am facut.

Am primit indicatii exacte, Lucian Asandi ne-a sunat pe drum ca sa fie sigur ca ajungem bine si ne-a primit personal. Am ajuns dupa ora 10 seara, dar ne-a intampinat cu zambetul pe buze, cu prajituri de casa, suc si palinca. Mi-au dat lacrimile!

Asta e ospitalitatea romaneasca!

Si cat am stat acolo, dimineata ne astepta cu ditamai ibricul de cafea fierbinte, povesteam pe terasa si ne dadea indicatii, harti si cicaleli din belsug. 😀 Ne facea traseul, desene pe harta, repeta ca sa fie sigur ca am inteles, verifica GPS-ul sa vada daca am trecut bine, ne spunea toate ponturile din Viena: unde sa parcam sa fie aproape sau fara plata, unde sa mancam ceva bun si cu pret decent, unde sa mergem ca sa vedem cat mai multe din ceea ce ne dorim. Ne-a luat si bilete la spectacolul cu Andre Rieu pe ultima suta de metri.

Iar pensiunea si camerele sunt de o curatenie si un bun gust impecabil! Totul este simplu, curat, placut. Iar preturile? Mai mult decat decente! Sa tot stai.

Am plecat cu parere de rau, dar acum mai avem un prieten la Viena si cand vom reveni, cu siguranta pe Lucian Asandi il cautam.

L-am rugat sa-mi povesteasca ceva despre el, pentru ca e plecat din Romania inainte de Revolutie. E un om care are ce povesti: e harnic, destept, cu enorm de mult bun simt, a ramas acelasi moldovean mucalit dintotdeauna. Fara gluma, este unul dintre cei mai deosebiti si mai grozavi si mai minunati oameni pe care i-am intalnit vreodata!

La plecare l-am ibratisat si l-am pupat din tot sufletul pe uriasul asta bland si bun 🙂

Va las sa-l descoperiti voi mai jos. Si daca ajungeti la Viena, nu-l ocoliti, e o gazda perfecta!

Aici este siteul oficial.

Lucian Asandi, un roman la Viena care te face sa te simti acasa
Lucian Asandi, un roman la Viena care te face sa te simti acasa

Lucian Asandi, un roman la Viena care te face sa te simti acasa.

Lucian Asandi, un roman la Viena care te face sa te simti acasa.
Lucian Asandi, un roman la Viena care te face sa te simti acasa.

1. Cine este omul Lucian Asandi, de unde vine si incotro se indreapta? Copilarie, scoala, primii pasi in viata…

– Am venit pe lume in 1964. Provin dintr-o familie numeroasa de pe valea Bistritei. O familie cu legaturi foarte puternice intre generatii.
Intr-un sat de la poalele Ceahlaului, chiar langa manastirea Buhalnita, manastire ctitorita de Stefan cel Mare…
Primii ani i-am petrecut in sanul familiei, unde strabunicul (om instarit in acea zona necolectivizata, cu mult pamant si vite) a fost o figura marcanta a copilariei dar si personaj de referinta mai tarziu.

2. De ce si cand ati plecat din Romania? Cum ati ajuns in Austria si de ce ati ales Austria?
Cum a fost viata dvstra acolo, de la inceput pana acum? Greu, usor?

– Dupa terminarea scolii generale, am ajuns in 1979 la liceul de aviatie IRAV Bacau unde, datorita constitutiei robuste, am fost imediat selectat si atras de antrenorii de la cluburile de atletism (disc, bila, ciocan), de handbal, box, lupte, judo.
Astfel am inceput sportul de performanta iar 2 ani mai tarziu am ajuns la Onesti,
unde-am continuat cu sportul luptelor (in paralel sporadic si judo), pana la parasirea Romaniei.
Dupa cum stiti prin anii 1982/83 a inceput acea perioada frustranta si plina de lipsuri care afecta direct posibilitatile de obtinere a marii performante in sport:
– alimentantie proasta, fara echipament adecvat, iarna frig ca si-afara in salile de sport, conditii de antrenament improprii sportului de performanta.
Doar cluburile sportive militare care lua spuma sportivilor din tara pe perioada stagiului militar ofereau conditii bune de antrenament.
Dupa cum ne-amintim cu totii, deseori pe timpul iernii era oprita apa rece… despre apa calda nu putea fi vorba decat in weekend pt. cateva ore)
Dupa antrenamente nu ne puteam reface fizic, astfel accidentarile au devenit inevitabile iar asistenta medicala era inexistenta sau era facuta „dupa ureche”.
Sectia de lupte de la Clubul sportiv Onesti era una dintre acele echipe din care erau alesi sportivi valorosi pentru lotul national sau care livrau acesti sportivi clubului militar Steaua Bucuresti, ori pentru cel al ministerului de interne Dinamo, pe perioada stagiului militar.
Generatia noastra a clubului de lupte Onesti (nascuta intre anii 1961 si 1964) a fost una omogena, cu relatii foarte stranse.
Cum conditiile de antrenament si de viata in Romania se inrautateau permanent, o parte dintre noi au decis sa paraseasca Romania si sa caute intr-o alta tara conditii de antrenament si de viata mai bune.
Nu am fost singurii care au parasit Romania in perioada finala a regimului ceausist… dupa 1985 mii de tineri romani au plecat din tara.
Eu personal am ales Austria pentru a ma stabili, altii au emigrat mai departe, catre Canada, SUA, Australia etc..

3. Cum ati ajuns sa aveti pensiuni, hoteluri? E greu, e usor? Aveti oaspeti doar romani?

– Dupa 15 ani de munca neintrerupta (fara concedii si fara o secunda de intreruperi medicale) la una dintre cele mai mari firme de hoteluri si restaurante din Austria,
firma Ö V B (Oficiul National de Turism Austriac) am hotarat sa demisionez.
La aceasta firma am parcurs in acesti ani tot traseul ierarhic: m-am angajat, la inceput provizoriu (doar pentru acte) ca spalator de vase si ajutor in bucatarie intr-una dintre filialele grele – Casa congreselor din Viena.
Am ramas in cadrul firmei, pregatindu-ma profesional in permanenta, trecand prin mai multe filiale si posturi, inclusiv sediul ONU din Viena, pana in 2002 cand am demisionat din functia de sef servicii pentru VIP.
Munceam cate 3, 4 zile fara pauza cat 3 austrieci si se umpluse paharul la maxim…

Dupa o pauza meritata de cateva luni, am deschis prima pensiune turistica la Viena, iar mai tarziu dupa intrarea Romaniei in UE, am oferit gazduire doar turistilor romani care doreau sa petreca o vacanta frumoasa in Austria sau aveau nevoie de cazare de-o noapte fiind in tranzit spre vestul Europei unde lucrau sau mergeau acasa spre Romania.
Ulterior, dupa 2009 datorita numarului din ce in ce mai mare de turisti romani care ajungeau la Viena sau treceau pe la Viena, am extins activitatea facand investitii suplimentare, in alte 2 unitati turistice unde bineinteles ofer gazduire turistilor romani.

4. Ganduri pentru ziua de maine. Vreti sa veniti acasa…ce sa faceti?
– In speranta ca va fi mereu pace si liniste in Europa, daca raman bine sanatos, imi doresc sincer sa ma reintorc „acasa” in Romania…

Am unde sta si am ce face…De fapt poate gasesc „un punct de sprijin” (cum spunea Arhimede) ca „sa misc pamantul” romanesc macar de sub picioarele mele…
Imaginati-va o Romanie unde 1.000.000 de familii calite-n focul muncii din „pribegie” se reintorc acasa.
Nu se intorc doar trupeste si nu doar cu agoniseala facuta printre straini…aduc cu ei si-o parte din „vest”…partea cea buna din vest…aduc poate de-acolo de unde au trudit cu greu un pic de disciplina, un pic de ordine si morala…chiar daca nu le-au trait, cu siguranta le-au simtit…

Cred ca omul sfinteste locul….Dar daca apuca altii sa ne ia „LOCUL” , ACASA nu ne-om mai putea intoarce…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.