Cozonac însiropat cu vinars – rețetă cu dospire la rece. Este un cozonăcel cu personalitate, aromat și cu umplutură generoasă de nucă. Și știți de ce zic că are personalitate? Pentru că necesită mult timp și multă atenție, îi place să stea la rece, după care vrea și la cald. Veți vedea mai jos cum stă treaba cu el.

Am văzut rețeta acestui cozonac la Adi Hădean și m-a făcut curioasă. Oare cât de bun este? Apoi am gustat la o prietenă și mi-a plăcut.

Așa că l-am făcut și eu.

Vă recomand să probați și rețeta de cozonac cu 10 gălbenușuri, e un puf de o finețe rară.

Cozonac pufos, reteta traditionala — Cozonac pufos, rețetă tradițională

Mai fac prăjitura care le place fetițelor mele, Prăjitura Tosca:

Veți vedea mai jos cum stă treaba cu acest cozonac. Mă repet, este un cozonac care necesită timp. Este foarte bine dacă faceți în așa fel încât perioada în care stă cel mai mult la dospit să fie pe timpul nopții, astfel o să reușiți să nu vă pierdeți răbdarea.

Cu toate acestea, răbdare, timp, atenție, răsfăț, eu vă pot spune că merită totul din plin. Rezultatul este wow, un gust senzațional pe care nu îl vom întâlni niciodată la cozonacul clasic. I se mai spune și cozonac îmbătat.

Mai jos aveți toate etapele prin care trece acest cozonac și vă recomand să îl încercați, dar să nu cumva să trișați când vine vorba de timpul de odihnă al cozonacului, pentru că la final acesta se va răzbuna și rezultatul nu va fi conform așteptărilor noastre.

Ce ingrediente folosim pentru rețeta de cozonac însiropat cu vinars?

Cozonac însiropat cu vinars

Autor: Gina Bradea

Ingrediente

Ingrediente aluat
530 g făină
7 g drojdie uscată
120 ml lapte
150 g unt la temperatura camerei
5 ouă
80 g zahăr
10 ml esență de vanilie
30 ml esență de rom
5 g sare
coajă rasă de lămâie și portocală
Umplutură
400 g nucă măcinată mărunt
50 g cacao
200 g zahăr pudră
50 ml vinars
3 ouă
un praf de sare
Sirop
200 g zahăr
200 ml apă
200 ml vinars
o fiolă esență de vanilie

Cum preparăm rețeta de cozonac însiropat cu vinars?

Pregătim maiaua

Pentru început punem drojdia într-un castronel împreună cu 30 de grame de făină și 60 ml de lapte călduț (nu fierbinte). Laptele prea fierbinte distruge drojdia, de aceea temperatura ideală este de 35-38 de grade Celsius, adică ușor caldă la atingere.

Acoperim cu folie de plastic și lăsăm la dospit aproximativ 15 minute, până când maiaua face bășicuțe la suprafață și crește ușor în volum. Acesta este semnul că drojdia este activă și că aluatul va crește bine.

Separat, în bolul mixerului punem 2 ouă întregi, 3 gălbenușuri, 80 g de zahăr, coaja rasă de citrice, sarea și esențele și le mixăm până obținem un amestec omogen și ușor spumos.

Peste amestecul obținut turnăm maiaua, cele 500 de grame de făină și cei 60 ml de lapte rece de la frigider. Laptele rece adăugat la final ajută la controlul temperaturii aluatului, împiedicând supraîncălzirea lui în timpul frământării.

Schimbăm telul mixerului cu cârligul pentru aluat și lăsăm să frământe la viteză medie până aluatul începe să se dezlipească de pe pereții bolului.

Adăugăm treptat untul, câte puțin o dată, continuând frământarea până acesta se incorporează complet în aluat. Este important ca untul să fie la temperatura camerei, moale dar nu topit, altfel nu se va încorpora uniform și aluatul va fi unsuros.

Aluatul rezultat îl punem într-un vas uns cu ulei, îl acoperim cu folie de plastic și îl băgăm la frigider unde îl lăsăm până își dublează volumul (minimum 2 ore). Dospirea la rece dezvoltă arome mult mai complexe față de dospirea la temperatura camerei.

Crema pentru cozonacul însiropat cu vinars

În timp ce aluatul stă la dospit în frigider putem să pregătim crema.

Pentru a obține crema amestecăm bine toate ingredientele necesare acesteia: nuca măcinată, cacaoa, zahărul pudră, vinarsul, ouăle și praful de sare. Compoziția trebuie să fie densă și omogenă, ușor de întins cu spatula, fără să curgă. Dacă vi se pare prea lichidă, mai adăugați puțină nucă măcinată.

Crema rezultată o acoperim cu folie de plastic și o lăsăm deoparte.

Pregătim siropul

Punem apa și zahărul într-o crăticioare la foc și lăsăm până zahărul se topește complet. Este foarte important să nu amestecăm în timp ce zahărul se topește, deoarece amestecarea poate provoca cristalizarea siropului. Când zahărul s-a topit luăm crăticioarele de pe foc și lăsăm siropul să se răcească complet.

După răcire adăugăm esența de vanilie și cei 200 ml de vinars. Vinarsul se adaugă întotdeauna după răcire, pentru a nu se evapora alcoolul și aromele. Acoperim crăticioarele cu un capac și lăsăm siropul deoparte până îl vom folosi.

A doua etapă de dospire la rece

Verificăm dacă aluatul nostru din frigider și-a dublat volumul. Dacă și-a dublat volumul și au trecut minimum 2 ore, îl scoatem din frigider și îl împărțim în două bucăți egale din care vom forma două bilute.

Vom împacheta fiecare bilă de aluat în folie de plastic unsă cu puțin ulei și le vom băga din nou în frigider pentru 3 ore. Această a doua etapă de odihnă relaxează glutenul și face aluatul mult mai ușor de întins, fără să se retragă.

Cozonac însiropat cu vinars: rularea și împletitul

După ce au trecut cele 3 ore de așteptare scoatem o bilă de aluat din frigider și cu ajutorul făcălețului și puțină făină întindem o foaie de aproximativ 25×35 cm, peste care vom întinde până aproape de margini jumătate din cremă. Foaia trebuie să aibă o grosime uniformă de aproximativ 3-4 mm pentru a se coace uniform.

Rulăm foarte strâns și tăiem cu un cuțit puțin din capetele ruloului, pentru a expune straturile frumoase de cremă și pentru ca cozonacul să aibă o formă ordonată în tavă.

Ruloul obținut îl punem pe o folie de plastic unsă cu puțin ulei, îl împachetăm și îl băgăm la congelator pentru 20 de minute. Această etapă este esențială: congelarea scurtă întărește crema și face ruloul mult mai ușor de tăiat drept și de împletit. Procedăm la fel cu cealaltă bucată de aluat.

Pregătim două tăvi de chec (aproximativ 20×10 cm), le tapetăm cu hârtie de copt și ungem cu puțin unt.

Scoatem un rulou din congelator și îl tăiem pe lungime în două părți egale. Punem fâșiile una peste alta în formă de X, cu crema în sus, și le împletim. Împletitul cu crema vizibilă în sus este ceea ce dă cozonacului aspectul spectaculos la final.

Punem cozonăcelul obținut în tavă, acoperim cu folie de plastic și băgăm din nou la frigider pentru alte 8 ore. La fel procedăm și cu celălalt rulou din congelator. Această ultimă dospire lungă, la rece, este inima rețetei și nu trebuie scurtată.

După ce au trecut și cele 8 ore de odihnă pentru cozonac, scoatem tăvile din frigider, le îndepărtăm folia de plastic și le băgăm în cuptor unde sub grătarul pe care le punem vom băga o oală cu apă fiartă.

Coacerea cozonacului însiropat cu vinars

Lăsăm cozonăceii să se încălzească timp de 30 de minute cu ușa cuptorului închisă. Oala cu apă fiartă creează umiditate în interior, ajutând aluatul să crească lin și uniform fără să formeze crustă prematură la suprafață. După acest timp scoatem și oala și tăvile și preîncălzim cuptorul la 160 de grade Celsius.

Băgăm tăvile și coacem cozonacii pentru aproximativ 50-60 de minute. Temperatura mai joasă este intenționată: cozonacii cu umplutură generoasă au nevoie de căldură moderată și timp suficient pentru a se coace uniform până în interior, fără să se ardă la exterior.

Când sunt gata îi scoatem din cuptor și îi lăsăm puțin să se răcorească, după care îi trecem prin siropul pe care l-am pus într-o tavă.

Este important să ajungă siropul peste tot, pe toate fețele cozonacului. Întoarceți-i cu grijă în tavă cu sirop, astfel încât să se îmbibe uniform.

Când sunt complet reci îi învelim în folie de plastic și îi servim a doua zi, când aromele s-au stabilizat și siropul s-a absorbit complet în miez.

Sfaturi de la Oana

Dacă nu aveți drojdie uscată, puteți să înlocuiți cele 7 grame de drojdie uscată cu 25 de grame de drojdie proaspătă.
Dacă aluatul obținut vi se pare prea tare, mai puteți adăuga 10 ml de lapte.

Sfaturi pentru cel mai bun cozonac însiropat cu vinars

Nu scurtați nicio etapă de dospire. Acest cozonac are trei perioade de odihnă la rece, fiecare cu rolul ei precis. Prima dospire (minimum 2 ore) activează fermentarea lentă și construiește aroma. A doua (3 ore) relaxează glutenul pentru o întindere ușoară. A treia (8 ore) este cea mai importantă și nu trebuie grăbită sub nicio formă.
Untul trebuie adăugat treptat. Dacă îl adăugați pe tot deodată, aluatul se va separa și va deveni unsuros. Adăugați câte o lingură o dată și așteptați să se incorporeze complet înainte de a adăuga următoarea.
Crema nu trebuie să fie prea lichidă. Dacă ouăle sunt mari sau nuca nu este suficient de uscată, crema poate curge la rulare. În acest caz, adăugați mai multă nucă sau puneți crema la frigider 15 minute înainte de utilizare.
Congelarea ruloului este obligatorie. Cele 20 de minute la congelator nu sunt opționale. Fără ele, crema curge la tăiere și împletitul devine imposibil de realizat îngrijit.
Siropul se aplică cât cozonacul este cald, nu fierbinte. Un cozonac prea fierbinte se va sfărâma la întoarcere în sirop. Lăsați-l să se răcorească 15-20 de minute după coacere înainte de însiropare.
Nu turnați siropul dintr-o dată. Întoarceți cozonacul pe toate fețele în tava cu sirop și lăsați-l să absoarbă progresiv. Dacă siropul rămâne, îl puteți turna cu lingura deasupra.
Cozonacul se servește a doua zi. După însiropare, miezul are nevoie de timp să absoarbă uniform lichidul. A doua zi gustul și textura sunt cu totul altele față de ziua coacerii.
Se păstrează învelit în folie de plastic la temperatura camerei timp de 3-4 zile. Siropul cu vinars are și rol de conservant natural, menținând cozonacul moale și aromat mai mult decât un cozonac clasic.