Amintiri de zi cu zi
Faptul ca sunt experta-n gafe este bine stiut de cei care ma cunosc bine. Gafez cu dezinvoltura, dau cu stangu-n dreptu’ atat de senin si cu zambetul pe buze, incat foarte putini sunt cei care se supara cu adevarat pe mine. Iar cand incep sa rad din tot sufletul si cu toata fiinta, cu rasul meu cel colorat si molipsitor, chiar credeti ca mai rezista cineva, mai poate fi cineva suparat pe mine? 😀
Sa va povestesc ultima isprava:
Ieri dimineata, mai bine spus in jur de ora 4 dimineata, suna telefonul. Un zgomot urat, insistent, parca-mi racnea soacra-mea la ureche. Am bajbait pe noptiera si am raspuns la telefon. Nimic. Urlete incontinuu- suparata rau soacra-mea.. Realizez ca e telefonul sotului, pipai locul vecinului de pat si vad ca-i lipsa la apel-plecase deja la munca. Il dezmierd bine si scrasnit printre dinti pentru ca si-a lasat un telefon acasa, ma urnesc si iau telefonul lui. Cum il ating, ca prin farmec, gata, nu mai suna… La naiba!!!!
Aprind veioza si dupa ce ca-s adormita si nu vad bine fara ochelari in general, ma uit sa vad cine-a avut marele tupeu nesimtit sa sune la ora aia. Am caut la apeluri, dar chioara cum sunt, nu m-am dus la apeluri primite ci la apeluri formate. Pai, oameni buni, e telefon d-ala dastept, cu taci-scremete si abia-l atingi si degetul se si baga-ntr-o gaura si nu intotdeauna in aia-n care vrei. Iar eu sunt paralela la tot ce tine de partea tehnica. OFFF…
Am vazut parca un B… si m-am gandit ca a sunat copilul (e trecut BIMBO-bebe, in telefon). Asa ca am sunat si-am insistat bine. Nu mi-a raspuns. Am inchis si imediat suna telefonul – era cineva de la Farmacentro, il cauta pe mon sot… la ora AIA! Cu o voce dulce ca lamaia i-am spus ca nu ma cheama Doru si ca-s o biata nevasta care vrea sa doarma. Nici nu si-a cerut scuze de deranj-italian, ndec- si mi-a inchis telefonul in nas. Sigur c-am bleotocarit bine, credeti ca numai soacra-mea se pricepe sa leorbaie din gura?
Peste un minut, nici nu-mi terminasem recitalul isteric, suna iar telefonul, iar il cauta pe Doru. Pai futu-i mama lui de Doru, i-am raspuns si astuia, cu o voce delicata si datatoare de cosmaruri: Doru e la munca, eu sunt nevasta-sa si la ora asta de obicei dorm sau asta ma chinui sa fac. 🙁 Omul a balbait niste scuze, dar eu am inchis telefonul si m-am culcat. Am atipit satisfacuta si cand incepusem sa visez ceva frumos (probabil erotic, prea zambeam fericita ca o mata cu botu-n oala cu smantana), am sarit in sus de m-am lipit pe tavan! M-a trosnit adevarul: pai, bai fiinta cretinoida si demna urmasa a tuturor tacaneilor de la spitalul 9, TU L-AI SUNAT PE OMUL ALA LA 4 DIMINEATA! Normal ca saracul se speriase! Acum am realizat si a cui era vocea, pe care-am dezmierdat-o in toate limbile – era vocea sefului sotului meu, a presedintelui!
Uuuppps… si auci… si valleleu di curu′ nieu di moldovianca adornita!!! Mi-a pierit somnul instantaneu, de parca-mi aruncase cineva o galeata cu apa rece-n moaca. Nu ca n-as fi meritat, fie vorba intre noi… dar nici ca recunosc asa ceva. 😛
M-am uitat la ceas, era aproape 6, asa ca l-am sunat pe sot, m-am gandit ca poate plecase de la depozit. Nu, nu plecase, mai avea de asteptat marfa pentru 2 farmacii. A raspuns imediat, s-a gandit ca s-a intamplat ceva de-l sun cu noaptea-n cap, ca doar nu-l sunam sa-i fac declaratii de amor. 🙂 I-am povestit si pur si simplu si-a scapat limba pe gat de ras. A lasat munca si s-a asezat cu fundul pe-o lada si radea cu lacrimi. Venise si mon bebe, era si el la munca si radeau amandoi de rasuna depozitul. De fapt prima data sunase altcineva, un sofer, ca sa-i confirme sotul meu ceva, de unde sa stie omul ala ca da peste Baba-Cloanta?
Nu putea sa-l sune pe Bruno (seful si cel mai bun prieten al nostru) la ora aia, a asteptat pana la ora 10, cand a ajuns inapoi la depozit. Saracul om nici macar nu a realizat ca eu l-am sunat, el si sotia isi faceau probleme ca m-au trezit pe mine, ba i-a dat si nevasta-sa cateva bobarnace bune ca trezeste oamenii cu noaptea-n cap. Iar eu – mult nu mai aveam si-i bagam si-un cap in gura prin telefon…. saracul om!!!
Asa ca ce sa-i accept scuzele eu, i-am spus ce s-a intamplat, am ras cu lacrimi si-am ajuns la concluzia ca suntem niste adormiti amandoi. 😀 N-o sa va spun cat au ras ai mei si ce mistouri au facut obraznicaturile mele de copchii. N-o sa va spun ca plozii isi flutura telefoanele de la distanta, mi le arata si-si scapa limbile pe gat de fericire, ca „madam Bradea iar a comis-o!”.
Uite cum poti sa bati oamenii degeaba, dar sa mai fii si ferm convins ca ai dreptate!
MORALA:
Nu va uitati telefoanele de serviciu acasa decat daca aveti un intreres real ca seful sa va fie bine ciomagit si pus la colt! 😀
19 COMENTARII
Esti incredibil de haioasa,.de draguta in acelas timp!! chiar si eu am ras cu lacrimi…pe caldura asta!!!!
Hahaha , tare !!!!
:)) Ne vedem in septembrie daca esti acasa, vin in vacanta 🙂
Sunt acasa,am crezut ca ai uitat cu cate probleme ai!! pup si o zi minunata!!
Esti incredibil de haioasa,.de draguta in acelas timp!! chiar si eu am ras cu lacrimi…pe caldura asta!!!!
Sunt acasa,am crezut ca ai uitat cu cate probleme ai!! pup si o zi minunata!!
Hahaha , tare !!!!
am ras cu lacrimi, bine ca seful e de treaba, ca daca era vro acritura o incurcai…gafe de astea, se intampla.
PS – ca o moldoveanca ce sunt, si eu tot soacra o pomenesc prima cand imi sare tzandara !
:))))))))))))))))) Seful e partenerul sotului, dar noi ne amuzam si are o reala slabiciune pt mine. Ne impacam foarte bine, suntem prieteni de multi ani 🙂 .
In sfarsit am regasit articolul care mi-a dat imboldul sa-ti scriu prima data! Se intampla in urma cu aproape o luna,bine retetele le descoperisem mai inainte…Era aproape dimineata,somnul imi fugise,citeam cu nesat si radeam pe infundate! Au mai fost si ,,Mi-e dor de tara mea!”, ,,Poveste de Craciun”, ,,Despre admiratie”,etc. ce mi-au atins inima!
In concluzie: nu te opri,caci faci bine ce faci!
Multumesc frumos :))
Vai Gina, am ras cu lacrimi. Eu te inteleg perfect , ca asa sunt sagetatoarele. Parca ma vedeam pe mine , ca si eu dau cu stangu-n dreptul si cu dezinvoltura ti-o „trag” inocent. Ca asa este la noi (zodia) ce avem in gusa si dupa usa cum se spune. Este bine ca avem suflet bun si cei care ne cunosc ne lasa si ne accepta asa cum suntem.
Te iubesc de nu mai pot :))
<3 <3
Suntem raritati de pus in buzunarul de la piept :D
Mi-ai dat idei….coc deja ceva, la figurat, ca la propriu am ars scutecele citind si hahaind si comparand….mai avem de-asti’ pe-aici care uota telefonul si care trebuie sa confirme prezenta la servici cu ceva vreme inainte, da el il uita acasa, stii…
Pfoai, am ras, ma bucur ca nu sunt singura, spor la treaba !
Eram la munca, lucrez in Franta sunt sudor, in domeniul armaturilor metalice, acolio se sudeaza nu se leaga cu sarma. Si lucrand eu cu spor ma pomenesc cu un francez langa mine. Eu stiind ca toate materialele de acolo sunt ale mele, l-am lasat in pace. Se uita omul, apoi pleca. Venii iar si ii spusai in franromana mea ca sunt materialele mele, o intinsa. Dupa 2 minute veni cu un alt francez, avea nevoie de intarit. Mi-am sarit din papuci, lumea ma stie de diliu. I-am luat la ture pe amandoi de au plecat si nu s-au mai intors. terminand piesa mi-am dat seama ca nu toate materialele erau ale mele :)).
Daaa, diliu de-al meu esti si tu 🙂
Doamneee … cat ador povestioarele tale haioase! Imi dau un asa vibe pozitiv, de uit de toate celea rele! <3 <3 <3
Ma bucur si iti multumesc, Diana! 🙂
Te astept cu drag sa revii.
Forte! Am ras in hobote singura….si eu le combin