Iubesc marea,dar nu sa fac plaja, niciodata nu mi-a placut sa stau la soare si sa ma rumenesc pe toate partile. Poate si din cauza ca am pielea atat de alba.
Dar ador sa ma plimb pe malul marii, desculta, sa privesc valurile cum se sparg la tarm si-mi sterg urmele pasilor… Oare, daca o sa-mi pun gandurile si tristetea pe plaja, valurile o sa le stearga? Cum ar fi daca tristetea, rautatea, ipocrizia, minciuna.. si toate rautatile din lume ar fi puse pe tarmul marii? Sigur valurile le-ar spala si le-ar purifica, nu-i asa?
Si ar ramane doar marea, in atatea tonuri de albastru si verde si gri… si parca uneori e turcoise, nu-i asa?
Cate culori are marea!!! Imi place mirosul marii, dupa ploaie, miroase a proaspat, a curat, a viata…
Imi place. Sa ducem toate relele pe plaja si sa le spele marea, ce bine ar fi!!!