Esti mereu acolo pentru toti, ai mereu o vorba buna pentru fiecare, ii asculti pe toti, ii mangai, le dai din lumina ta, ii ajuti sa se ridice cand cad, le pansezi ranile trupesti si sufletesti. Si mergi mai departe senin, cu zambetul pe buze. Chiar daca sunt oameni care te lovesc uneori, care te jignesc sau tipa la tine, care-ti intorc spatele cand te-mpiedici si cazi si tu. Toti se-asteapta sa fii mereu rabdatoar si bun, e de la sine inteles ca tu trebuie doar sa-i ajuti pe toti si n-ai voie sa ai si tu nevoie de ajutor. Tu trebuie sa-i faci pe toti sa rada, sa le spui vorbe intelepte, efectiv asta este rostul tau pe lume.
Si incet-incet simti cat esti de singur, in mijlocul unei mari de oameni, tu esti singur si trist, din ce in ce mai trist. Chiar daca zambesti in continuare. Esti doar singur si trist, atat.
Uneori si oamenii veseli au nevoie de o vorba buna si de o mangaiere.
Bineinteles,ca doar si tu esti om,plamadit din carne si sange,cu trairi,sentimente…
Asa cum ,, si baietii plang cateodata” ,asa avem si noi limitele noastre,dar…ne scuturam,ne ridicam,zambim si… o luam de la capat!
Atata timp cat mai gasim resurse sa zambim,nu-i totul pierdut!
Sus sa avem inima,ai inteles care-i rostul nostru pe lume,asta-i f. important!
Mai tarziu,dar o sincera si calda imbratisare din Galati!
Multumesc frumos 🙂