Mi-e dor de tara mea
Mi-e dor de tara mea, mi-e dor de casa, mi-e dor de aerul de-acasa, de soare, de colbul de pe ulita bunicilor, de praful cenusiu al orasului, de ciulinii Baraganului, imi este atat de dureros de tare dor…
-mi-e dor de pietrele de pe strada, de care ma-mpiedic pentru ca ma uit la oameni si le zambesc, nu sunt atenta pe unde calc;
-mi-e dor de blocul meu provincial si moldovenesc, de presul colorat de la usa;
-mi-e dor de vecina de la 1, de pe fata, care spala zilnic balconul, din 3 in 3 ore, cu regularitate de ceasornic si daca nu esti atent, te-mbaiaza din cap pana-n picioare cu zoi. Iar daca ai tupeul sa comentezi, te mai si trimite pe la origini…dar mi-e dor de ea; 🙂
-mi-e dor de vecina de la parter si racnetele ei, cand se cearta cu barbatul sau disciplineaza copchiii, de faptul ca-mi ia presul de la usa si-l arunca daca nu-l spal o data la 3 zile (ea-l spala zilnic);
-mi-e dor de vecinele care-mi bat la usa cand mi-e lumea mai draga, ca sa ma-ntrebe ce gatesc bun, c-am imputit mahalaua si daca nu le dau sa guste, cheama politia. Sau vin ele sa-mi aduca pe o farfurioara-ceva bun, de pomana ;
-mi-e dor de verdele cel mai verde al muntilor si campiei de-acasa;
-mi-e dor de mirosul satului romanesc iarna sau vara;
-mi-e dor de seninul cel mai pur al cerului romanesc;
-mi-e dor sa merg desculta prin iarba si colbul de acasa;
-mi-e dor sa merg cu plugusorul si colindul;
-mi-e dor de vorba romaneasca, de bunatatea si ospitalitatea romaneasca;
-mi-e dor de babutele din piete, care vand pe un colt de bordura verdeturi, flori de gradina, oua si branza proaspete, fructe si plante medicinale, cu fetele zbarcite, acoperite cu broboade. Mi-e dor de mainile lor batatorite, negre de munca, de zambetul si vorba lor, de faptul ca dupa ce cumperi ceva te binecuvanteaza si te stuche sa nu te deochi.
Mi-e dor de toate si de toti, mi-e atat de dor, incat plang cand scriu si scriu plangand, ma doare sufletul de dor. Nimic nu se compara cu „acasa” si realizezi asta doar atunci cand esti plecat departe. Sunt de 2 ani in Italia, am mai fost plecata, dar acum am stat cel mai mult. Sotul meu este de 10 ani in Italia si l-am surprins plangand intr-o zi. Plangea de dor, de dorul arzator de-acasa, de parinti, de locurile in care ne-am nascut si am copilarit. L-am imbratisat si-am plans amandoi. Nu o ducem rau deloc aici, afara, dar nu suntem impliniti, ne lipseste ceva, avem cu noi doar jumatate de inima, jumatate de suflet, restul sunt acasa, acolo unde ne sunt radacinile. Suntem ca niste zombie, roboti cu bateriile pe terminate, ba nu… suntem ca niste oameni de tinichea, fara inima – INIMILE NOASTRE SUNT ACASA, IN ROMANIA.
Am colindat mult, am vazut alte tari, am privit oamenii, casele, orasele, peisajele, am studiat traditiile si bucataria tarilor pe unde am trecut si peste tot este foarte frumos. Dar nu se compara cu Romania, absolut deloc. Oamenii sunt amabili, dar reci, politicosi, dar distanti, uneori agresivi cand vad ca esti strain si nu pot profita cu nimic de pe urma ta. Nu se compara cu bunatatea si caldura romanilor. Sunt ospitalieri, dar… lipseste acel ceva romanesc, sincer si neprefacut. Casele sunt frumoase, elegante, cu mobila si decoratiuni de vis… dar nu e satul romanesc de-acasa, simplu. Te simti stingher aici si sincer, prefer o cana de tabla, cu emailul sarit, plina cu apa rece de fantana, in locul unei sampanii fitoase, servite in pahar simandicos.
Am vazut marea si muntii de aici, la prima vedere, muntii sunt acoperiti cu verdeata, dar sunt putini brazi si multi jnepeni si boscheti pitici. Aici s-a defrisat la greu, nu mai exista paduri seculare ca-n Romania (atat cat vor mai rezista). Marea din Italia nu e ca la Constanta, cu plajele acoperite cu nisip fin, cu magazine, restaurante si terase la tot pasul. Aici plaja e de cele mai multe ori ingusta si acoperita cu pietris, in apa e mult pietris, trebuie sa mergi mai departe de mal ca sa dai de nisip.
Traditii? Mi-e dor de cozonac si oua rosii, de Craciun si Revelion cu miros de tochitura si zgomot infernal de pocnitori, buhai si racnete de colindatori. Mi-e dor de costumele traditionale si oalele de lut cu sarmale, de mirosul de mancare gatita care inunda strazile romanesti.
Acum cativa ani, au venit niste prieteni italieni in Romania si cand au vazut satele romanesti si carutele trase de cai, boi si magari, au ras si au spus ca Romania e in urma cu 100 de ani fata de Italia. Atunci m-a durut, dar apoi mi-am dat seama ca sunt recunoscatoare pentru asta. Sunt recunoscatoare ca tara mea inca mai pastreaza traditiile vechi, ca mancarea inca mai este simpla si naturala, ca taranii romani inca mai cultiva totul curat si natural, cu sapa, cu mana si sudoare si nu cu tot felul de chimicale.
Am fost dezamagita-n Romania, nu-mi gasesc de lucru, dar vreau acasa, cu toate lipsurile si problemele de-acasa, e totusi ACASA. Stiti ca atunci cand intru-n Romania simt? Indiferent daca sunt in avion sau in masina, daca dorm, citesc, vorbesc sau orice altceva as face-simt. Mi-au spus si alti romani acelasi lucru. Pur si simplu simti o caldura aparte care te inunda, simti ca esti liber, parca ti se aprinde lumina, esti complet. Si ti se umplu ochii de lacrimi, inima-ti bate mai repede si TE simti cu adevarat viu – ESTI ACASA!
In septembrie avem vacanta si mergem in Romania. Cu siguranta mergem in Bucovina, simt nevoia sa ma rog pe pamantul sfant al razesilor. Si ne vom opri la manastiri si la Vatra Dornei, unde am fost in voiaj de nunta si revenim mereu cu atata drag. Vom mai merge la Brasov, la Horezu si… vom mai vedea unde se va opri masina.
Voi ce locuri iubiti cel mai mult in Romania? Unde-mi recomandati sa merg, care sunt locurile de care va leaga cele mai dragi amintiri? E atat de frumoasa si de binecuvantata de Dumnezeu tarisoara asta!! Atat de greu incercata, dar a ramas de o frumusute fantastica!
Daca aveti poze din cele mai frumoase locuri romanesti, incarcati-le aici, pe Inegalabila Romanie. Le voi vedea si eu, le vor vedea si altii, vom promova impreuna frumusetile tarii noastre.
Cu totii suntem ambasadorii Romaniei, in lume, haideti sa aratam tuturor ce tara frumoasa avem!
In incheiere imi vine-n minte cantecul lui Tudor Gheorghe si-l cant si eu, plangand:
„Acolo este tara mea si neamul meu cel romanesc,
Acolo eu sa mor as vrea, acolo vreau eu sa traiesc…”
32 COMENTARII
DRAGA MEA, NU STIU CE VARSTA AI, INSA ESTI ROMANCA , IAR SENTIMENTELE TALE SUNT PUTERNICE FIINDCA ACASA ITI SUNT RADACINILE ! TOT CE CONTEAZA, ESTE SA NU-TI UITI ACESTE RADACINII SI SA RAMAI ACELASI SUFLET COPILAROS SI CARE PRIVESTE IN URMA CU NOSTALGIE SI IUBIRE ! ITI DORESC NUMAI BINE PRINTRE STRAINI SI TU SI AI TAI SA FITI SANATOSI !
Ca, varsta..nu stiu cat am, nu stiu sa citesc in buletin si am un lapsus cumplit 🙂 , sufleteste am undeva la maxim 30 de ani-spre 16 😀 . Si sunt romanca!
doamne ocroteste-i pe romanii ,santem saraci plin de amar ,plânsul nostrui in zadar ,pt o bucata de pane ,am ajuns slugele lumi ,doamne ocroteste-i pe romanii ……
Foarte frumos ai scris. M-a impresionat mult. Iti doresc sa treci cu bine peste momentele de dor si sa vezi partea plina a paharului. Nimic nu e vesnic pe lumea asta.
M-ai facut sa plang de dor……
Si eu am plans cand am scris. 🙁
o pagin cu suflet,pe placul meu.
Ma faci sa plang . Si eu vreau sa plec,cu disperare vreau sa plec si uit ca am simtit demult ce simti si tu si m-am intors. Niciodata nu am citit ceva mai frumos .
Multumesc frumos 🙂
Mirela Rosu ??? Rusine sa iti fie!
Mirela Roșu, ești ieșită din context!
Mirela Roșu, ești ieșită din context!
Frumos ai scris…cunosc sentimentele acestea foarte bine, mi-au dat lacrimile. La aceste versuri ale lui Tudor Gheorghe ma gandesc si eu f des…
Multumesc frumos 🙂
Draga mea / dragele mele,
M-ati facut sa plang!
Am crezut ca sunt singura care simte asa ceva, credeam ca sunt eu foarte sensibila si de aceea plang cand imi aduc aminte de Romania!
Incerc sa le povestesc spaniolilor ce reprezinta Romania pentru mine, si raman fara cuvinte si le zic: nu pot sa-ti explic si sa intelegi pana cand nu vei veni sa stai macar zece zile!
Romania noastra e pamant sacru, are o energie, o vibratie care iti patrunde in suflet!
De multe ori am gandit ca mi-as da sufletul pentru tara mea fara probleme!
Romania e eterna, e pamantul stramosilor nostri (buni sau rai cum au fost ei) e casa sufletelor noastre.
Romania e vesnica, e cer, e apus de soare, e ploaie de vara, e mustul de toamna, e razboiul de tesut al bunicii, e pisica de dupa soba, e vecina cu placintele ei, e prasitul la sapa, e nor, e aer,e munte, e padure…
Inchei doar pentru ca imi vine sa plang din nou.
Un lucru e sigur: Ca stiu ca as dori sa-mi ingrop oasele in pamantul tarii mele! Si ca ma voi intoarce pentru a ramane! Pentru totdeauna.
Asa este 🙂
imi sunteti tare draga . ma bucur ca v am descoperit . va doresc sa fiti sanatoasa .
Multumesc frumos 🙂
Multumesc din tot sufletul, la fel si dvstra 🙂
M-ati facut sa plang….foarte foarte tare :(:(:(. Eu sunt plecata de 16 ani de acasa, practic am crescut de unii singuri eu si sotzul printre straini…pentru el e bine unde sunt banii. Eu sunt aici numa’ jumate, asa cum ati spus :). Nu simt ca apartin…..cand ma dau jos din avion in Budapesta incep sa trepidez, si drumu’ cu masina pana in Timisoara e ca un vis, cu gropi normal:). Cand ajung acasa si pun picioru’ jos pe pamant, ma simt intreaga, puternica, apartin.
Va rog mergeti in Timisoara, bineinteles, nu exista oras ca Timisoara :).
Dora, fiecare om iubeste locul unde s-a nascut. Imi place Timisoara, dar iubesc Galatiul 🙂 . Si drumurile nu mai au asa multe gropi, sa stii, s-au reparat multe.
Te iubesc draga mea romanca!
Acum cind i-ti scriu, lacrimile i-mi curg suvoaie pe obraji,ma consoleaza doar faptul ca nu sint singur in aceasta situatie (sint plecat de 30 de ani din tara)asa cum am luat atunci hotararea sa-mi parasesc tara voi lua acum hotararea sa ma intorc ori ce s-ar
intimpla petru ca vreau sa traiesc cu adevarat, 30 de ani am fost MORT.
Cu drag Valeriu!
Dragii mei „instrainati” D-zeu sa va binecuvinteze sufletele chinuite!Sant una dintre voi.De 7 ani in Sua,nu de buna voie,ci ca sa imi urmez sotul.Revin in tara anual.Asa e:la noi miroase altfel fânul, aerul,poti vedea stele pe cer,oamenii se uita in ochii tai,mancarea are gust,oamenii nu iti zambesc tot timpul,dar cand o fac,e din inima,oamenii inca se plimba pe jos pe strazi,nu se impusca,etc,etc.Romanii sant legati prin fire subtile de tara lor.Va doresc tarie
Sunt plecata in Anglia..si mi-e un dor cumplit de casa, abia astept sa ajung din nou peste o luna..sunt ardeleanca dar fiecare particica din Romania e un loc special..superb articolul.Stima si respect!
Articolul poate stoarce lacrimi unora mai sensibili dar vechii romani aveau o zicala: „Ubi bene, ibi patria” care inseamna „Unde este bine, acolo e patria”. Din pacate multi nu se pot integra, au probleme sa invete limba tarii unde se afla, nu se pot adapta la obiceiurile si traditiile altora etc. Si eu ma aflu intr-o tara straina, Austria, o tara democrata cu oameni foarte disciplinati. M-am straduit sa invat limba germana la perfectie si acum nu-mi pare rau. Sunt de 27 de ani aici si sunt mandru ca am prins aici radacini. Nu m-as reintoarce in Romania decat in vizita, si asta cat se poate de rar. Nu vreau sa fiu condus de o sleahta de hoti si demagogi de la conducerea statului, nu vreau sa fiu furat sau inselat cu orice ocazie, nu vreau sa fiu jecmanit la granita, cand intru in tara, nu vreau sa miros transpiratia altora cand circul cu autobuzul sau tramvaiul, nu vreau sa mai aud manele, intr-un cuvant sunt satul de inculti, semidocti, lasi, cersetori, prefacuti, banditi si mizerabili.
Da si nu.
Nu toti cei ramasi acasa sunt asa cum ii descrii. Din pacate, oamenii cu bun simt traiesc discret si stau deoparte.
Nemrnicii ies in fata, ca paduchele in frunte 🙁
Si mie mi-e dor Romania.
Ani de zile nu a simtit absolut nimic si deodata m-a apucat un dor naprasnic de tara.
Nici nu stiam ce am de fapt. M-am gandit intai ca mi-e dor de tata mare, care a murit de multa vreme. Apoi mi-am adus aminte, cum in vacanta de vara, ma incalzeam la soare, dimineata, pe prispa. Apoi m-am gandit la catel (Azorica) si la motanul Miti. Si la copilaria mea fara de griji. Si la tineretea mea fara batranete. Cum uda tata mare florile seara cu furtunul, cum citea el „Magazinul istoric”, cum mergeam noi doi in vizita la rubedenii lui (care toate sunt moarte). Varul lui tata mare fusese prizonier la rusi. Il chema „nenea … na ca am uitat…NENEA MANOLACHE (s-a intors de la rusi cu batalionul „Tudor Vladimirescu” si dupa ce s-a intors , numai povesti de razboi si de viata in prizonierat am auzit de la el ( ce ma plictiseam eu acolo,…noroc ca nenea Manolache avea pisici frumoase…)Primavara aveam in gradina pansele , lalele ( „lalele, lalele, frumoaaselel meeele laalele”) si liliac, vara mana Maicii Domnului si regina noptii, toamna bujori si trandafiri, iarna zapada, ghiocei si frezii . Iarna primeam de Craciun portocale. Si banane (verzi – tata mare le punea pe dulap, sa se ingalbeneasca).
Saptamana asta am facut fasole facaluita (in Romania nu mancam asa ceva).
Da. Si mie mi -e dor de tot si de toate. Mi-e dor de martisor . Mi-e dor de dulceata de cirese amare. Mi-e dor de…pietrele de pe strazi (??!!!.). Pietrele de pe strazile romanesti sunt GROZAVE. Imi aduc aminte de cele de pe Lipscani.
Mi-e dor de … „Toate panzele sus”. De Jean Constantin, Ilarion Ciobanu. Si pe ei i-am jelit.
I-am plans pe toti: pe Dem Radulescu ( care de fapt murise, inainte de a pleca eu din tara, insa atunci cand a murit, nu mi-a pasat). Misu Fotino, Marga Barbu.
Am dat pe Google toti colegii, toti prietenii, toate cunostiintele , toti vecinii din Romania. I-am gasit cam pe toti : gramada pe Facebook. M-am bucurat si m-am intristat. M-am bucurat ca i-am gasit , m-am intristat ca au imbatrinit.
Cam asta e. Daca ma gandesc bine imi este clar ca in Romania nu mai e loc e mine. Am o gaura in inima si un dor in cap si trebuie sa merg mai departe asa cum pot. Mare chin, Doamne.
Si totusi:
„Veniti: privighetoarea canta si liliacul e-florit
Cantati: nimic din ce e nobil, suav si dulce n-a murit”.
Vei avea mereu un gol in tine, va fi dorul. Acum intelegi acel gol. E bine sa mai vii in Romania, in vacante. Unele lucruri iti vor placea, altele nu. Dar iti vei ostoi dorul.
Noi, cei plecati afara, stim ce inseamna golul asta: cand esti in Romania, ti-e dor de cealalalta casa. Cand esti afara, ti-e dor de Romania. E un dor permanent, pentru ca radacinile sunt in ambele locuri. Suntem ca niste flori cu radacinile in 2 ghivece. Trist si dureros.
Vă recomand cu multă iubire ❤oraşul Piteşti, Oraşul lalelelor, Capitala celui mai important judeţ ca producţii de fructe din ţară şi Oraşul cu cel mai mare parc din România.
Fântâna arteziană din centru este absolut superbă și merită vizitată seara, iar parcurile din oraş, Expo Park, Trivale Park, etc. sunt locuri adecvate pentru a te reculege atunci când simţi nevoia.
Vizitaţi Piteştiul mai ales în timpul Simfoniei Lalelelot, când atmosfera din centru este de neîntrecut!
Vizitaţi unul din cele mai frumoase oraşe ale noastre!
Frumos scris și din suflet. Și eu sunt plecată din România de 1 an și nu m-aș mai întoarce. În ultimul timp țara asta frumoasă pe care o jeliți aici de dor..nu mai este deloc aceea pe care o știți. Nu mai înșir acum toate lucrurile tot mai rele. Cred că dorul care vă apasă inima și vă aduce lacrimi în ochi este mai mult dorul de viața pe care ați avut-o în România, decât de țara în sine. Vă este dor de copilărie! Vă este dor pentru că erați fără grijile pe care le aveți acum. Sunteți obosiți și vreți relaxare. Și mie îmi este dor de țară altfel nu intram pe forum. Însă când sunt în țară nu știu cum să plec mai repede. Mă întristează cât sunt de amărâți românii. Nu sunt mai răi ca străinii dar nu au avut noroc. Mă întristează să văd băbuțe care cu mâinile alea zbârcite și noduroase de la reumatism sapă în grădină să aibă legume proaspete când vin copii. Dacă mai vin. Și pun bani deoparte din pensia ridicol de mică, cam cât o eșarfă de fițe din străinătate. Mă întristează și tinerele fete care sărace încearcă totuși să fie și ele machiate, îmbrăcate. Și multe, multe. Mă doare sufletele chinuite ale românilor. Nu pot să fac nimic pentru ei. România este o țară pierdută. Va rămâne totdeauna patria mea. însă niciodată nu mă voi mai întoarce să trăiesc acolo.
Cu greu am putut citii…3 luni mai am de indurat,nu exista zi de la Dumnezeu sa nu ma duca cu gandul ACASA,IN CURAND O SA.MI SARUT PAMANTUL SI IMI VOI CERE IERTARE!!!
Te imbratisez. Acum e cel mai greu, iar in ultima luna va fi cumplit de greu.
Dar acasa e tare bine, sa stii.
Rabdare, va fi bine in curand 🙂