Cantuccini cu migdale, cantuccini alle mandorle (sau „Biscotti di Prato”) au o traditie bogata in panorama patiseriei italiene traditionale, originari fiind din Prato, un orasel in apropierea Florentei, leaganul Renasterii italiene. Producerea acestor deliciosi biscuiti dateaza tocmai din aceasta perioada
infloritoare pe plan artistic si cultural (mijlocul secolului XIV-XVI), desi faima internationala si-au dobandit-o mai tarziu, la Expozitia Universala de la Paris din 1867, prezentati de catre vestitul cofetar Antonio Mattei. Au fost exportati in secolul trecut, cu mare succes si pe teritoriul SUA, prin intermediul emigrantilor italieni, extremi de abili in a valorifica bogata traditie culinara italiana.
Rustici ca forma, fragranti si uneori tari ca si consistenta, cu gust deosebit si cu o discreta aroma de migdale, usor de conservat chiar si perioade de
luni intregi, acesti biscuiti sunt savurati in special ca desert la pranz, inmuiati in Vin Santo, licoros si dulce, produs mai ales in zona Chianti.
Astazi datorita originalitatii, traditiei si succesului dobandit, gasim retete din ce in ce mai diversificate ale acestor biscuiti (uneori migdalele sunt inlocuite cu stafide, bucati de ciocolata, fistic sau de-a dreptul cu smochine si nuci). Sunt produsi atat la nivel artizanal (iar aici nu putem ignora micile si cochetele cofetarii din fascinantele orase din Toscana care ne vrajesc cu mirosul imbietor si ne incanta privirea prin modul original, profesional si elegant de expunere a produselor locale), cat si in gama industriala, distribuiti apoi prin intermediul marilor lanturi de magazine.
In cele ce urmeaza voi prezenta doua retete traditionale, dar care au caracteristici si tehnici de lucru diferite:
-O reteta rustica, traditionala apropiata de cele ce s-au transmis de-a lungul secolelor, biscuiti cu o consistenta tare, nelipsiti de la masa locuitorilor acestei regiuni, insotiti in mod obligatoriu de renumitul lichior,
– A doua reteta, reelaborata, o varianta mai delicata si gustoasa ce prevede si folosirea untului, unde prezenta lichiorului este facultativa.
Mai multe retete italiene vedeti aici.
Reteta nr. 1 de Cantuccini cu migdale, cantuccini alle mandorle
Rating
Durata Preg.:
Durata gatit:
Total:
Portii: 6
- 200 g faina
- 1 lingurita praf de copt
- ½ bagheta de vanilie sau esenta
- 150 g migdale
- cateva picaturi de aroma de migdale
- putina sare
- 150 g zahar tos
- -2 oua
Ingredientele se amesteca in ordinea in care au fost prezentate: faina, praf de copt, vanilie, migdale, sare. Se adauga ouale batute, se amesteca
inca putin si in final se adauga zaharul. Aluatul ce va rezulta este unul destul de consistent. Trebuie lucrat repede, inainte ca zaharul sa se topeasca.
A doua reteta:
(reteta maistrului cofetar, Sergio Signorini)
Ingrediente (pentru 6 persoane):
200 g zahar
160 g migdale
30 g seminte de pin
50 g unt
2 galbenusuri de ou
1 ou intreg
1/2 bagheta de vanilie sau esenta
putina sare
putina esenta de lamaie
210 g faina
5 g praf de copt
Untul taiat bucatele si sarea se trec prin faina si se freaca repede ca sa nu se incalzeasca untul. Se face apoi o gropita, se pun ouale, zaharul, pe rand celelalte ingrediente si se framanta. Daca aluatul rezultat este prea moal,e se da la frigider pana se intareste.
In continuare procedeul de lucru este identic pentru ambele aluaturi.
Se formeaza niste suluri late de cca 4 cm si inalte 2-3 cm, se aseaza pe tava unsa cu unt si faina (sau pe hartia de copt), destul de distantate intre ele si se coc la 180° C timp de 15 minute (dimensiunile au un scop orientativ, eu am facut doua cordoane de dimensiuni diferite).
Se scot din cuptor si inainte sa se raceasca se taie cu un cutit zimtat felii pe diagonala, late de cca. 2 cm. Se lasa pe tava si se introduc din nou la cuptor pentru inca 5 minute, eliminand astfel umiditatea prezenta in interiorul biscuitilor in vederea unei bune pastrari a acestora.
Surse retete: notitele personale, reteta de patiserie italiana invata la cursul de cofetari-patiseri, si volumul nr. 6 „Accademia Maestri Pasticceri Italiani” – Scuola di pasticceria.
Ma numesc Inoc, am 40 de ani. Sunt in Italia de 17 ani (am plecat din Romania la scurt timp dupa absolvirea facultatii de Litere din Cluj – sectia italiana-franceza si o foarte scurta experienta de profesor de gimnaziu). Am lucrat pe post de chelner timp cativa ani in restaturante la Milano, apoi m-am mutat in Toscana, unde am frecventat un an cursurile unei scoli de cofetarie, am lucrat ca patiser-cofetar. De zece ani lucrez ca brutar in laboratorul unui centru comercial. Sunt casatorit si am o fetita. 🙂
Daca va plac si doriti sa mai aflati retete italiene autentice, va rugam frumos sa lasati comentarii dedesubt. Ce retete traditionale italiene ati dori sa aflati?
🙂
Pofta Buna!
Multumesc pentru reteta,in week-end sigur o fac 🙂 mi-ar placea daca ati posta si o reteta buna de Krumiri.O saptamana frumoasa va doresc in continuare
Ce anume sunt krumiri? 🙂
Sunt niste biscuiti deosebiti cu unt,dar sunt cateva trucuri ca sa iese cum trebuie si ma gandeam ca poate le stiti dumneavoastra sau oaspetele care a scris reteta la cantuccini,sunt cunoscuti in regiunea Piemonte…multumesc mult oricum 🙂
Reteta a fost data asa cum se face in patiserie, in Italia. A spus ce trucuri stie. Fiecare patiser are trucurile lui 🙂
Ma refeream ca la facutul Krumirilor sunt niste trucuri si poate oaspetele dumneavoastra le stie,nu era vorba despre Cantuccini care sunt sigura ca sunt deliciosi.Multumesc
Nu stiu ce sunt Krumiri 🙂
Buna! Este o minunata paine napoletana cu salam in compozitie, pe care imi doresc nespus sa o pot face acasa .Numele ei nu mi-l mai amintesc, dar parca incepe cu litera C. 🙂
Sa vedem ce ne spune Inoc 🙂
O RETETA DE CANNOLI SE POATE..?
O sa fac si reteta asta, sa vedem cand ii vine randul 🙂