Tort Mimoza cu fructe
Tort Mimoza cu fructe “Mimosa”, acest nume deosebit pe care-l poarta desertul nostru, se datoreaza asemanarii prin aspectul exterior si culoare cu florile vestitei plante ornamentala (acacia dealbata), originara din Tasmania si Australia, dar care a fost importata si cultivata cu succes in Italia, in special in regiunile Liguria, Toscana si in zonele lacurilor din nordul peninsulei.
Este o planta ce infloreste timpuriu, in primele zile ale lunii martie , motiv pentru care de-a lungul deceniilor a devenit un simbol al sarbatorii de 8 martie.
Exista diferite variante a acestui simplu dar savuros desert: cu umplutura de crema sau ganache de ciocolata, cu ananas, cu capsune (sau diferite alte fructe) dar cea mai raspandita ramane, totusi, cea cu cu crema de lapte si frisca asa cum a fost pastrata prin traditie in special in nordul Italiei.
Forma traditionala a tortului este asemeni unei cupole, desi mai nou, varianta cilindrica este din ce in ce mai des intalnita in vitrinele patiseriilor.
Ceea ce a ramas, insa, caracteristic acestui renumit desert sunt cubuletele de pandispan care prin forma si culoarea lor ne duc cu gandul la florile acestei plante primavaratice.
Vedeti aici si reteta de Tort Mimoza cu vanilie.
Dar sa trecem la reteta noastra. Doresc sa va propun o varianta care a avut ( si cred ca mai are) mult succes intr-o cofetarie in care acum mai bine de 10 ani mi-am petrecut o perioada de “ ucenicie”. Dozele pandispanului si ale cremelor nu mi le mai aduc aminte( le voi folosi pe ale mele).
Ingrediente (pentru 10-12 pers)
Pandispan ( forma cu diametrul de 24 cm)
Zahar 175 g
Oua intregi 6
Faina 150 g
Amidon din cartofi 75 g
Praf de copt 5 g
Putina sare
O coaja de lamaie razuita
O pastaie de vanilie
Crema de lapte
5 galbenusuri de ou
250 ml lapte
250 ml frisca lichida
160 g zahar
40 g amidon din porumb
O pastaie de vanilie
Frisca dulce
Frisca lichida 500 ml
Zahar farin 50 g
Dulceata de visine 4-5 linguri ( dupa gust)
Procedeu de lucru:
Pandispan:
Batem spuma ouale cu zaharul , sarea si aromele pana cand compozitia isi mareste volumul initial de 2-3 ori. E indicat ca ouale sa fie la temperatura camerei, altfel proteinele acestora vor incorpora cu greu aerul iar compozitia nu va rezulta spumoasa. In caz ca ouale noastre sunt prea reci putem sa le frecam cu zaharul “ incalzind” compozitia prin tehnica “ bain-marie” sau in cazul in care timpul nu ne-o permite, e suficient sa apropiem bolul nostru direct langa sursa de caldura pentru cateva secunde ( cu mare grija, ca sa evitam realizarea unei omlete 🙂 ). De cum observam aparitia unor bule de aer la suprafata, indepartam si continuam sa” batem “ cu telul sau mixerul electric. Este gata in momentul in care cu compozitia noastra putem “scrie”, adica, atunci cand aluatul scurs de pe paleta mixerului lasa urme asemeni unei creme spumoase.
Daca dorim putem sa separam galbenusurile si albusurile. Procedam dupa cum am descris mai sus ( batem galbenusurile cu sarea , aromele si zaharul) adaugand ulterior albusurile batute spuma tare. Vom avea un pandispan mai usor, mai delicat. Alegerea va apartine!
Faina ( de tip 00) pastrata la temperatura camerei, se cerne impreuna cu amidonul de cartofi, cu praful de copt si se inglobeaza campozitiei initiale “ in ploaie”, amestecand incontinuu, cu grija, prin miscari de jos in sus, evitand formarea de cocoloase.
Se da la cuptor la 160 ° cca 40’ ( cel putin la cuptorul meu asa-i). E de o importanta fundamentala, in vederea reusitei acestei prajituri, sa nu deshidem cuptorul in primele 25 de min.
Cum stim cand prajitura noastra este coapta indeajuns?
Exista mai multe tehnici de verificare. Intai, daca vedem ca prajitura se desprinde de la margini, este semn bun. Apoi, putem introduce o scobitoare in centrul prajiturii, iar daca extragand-o observam urme de aluat crud pe ea, inseamna ca mai avem ceva de asteptat. Putem de asemenea exercita o usoara presiune cu degetele pe suprafata prajiturii, iar daca acesta opune o anumita rezistenta emitand un zgomot “ sss” abia perceptibil, se zice ca prajitura noastra “ canta” 🙂 si este gata.
Ca sa fim siguri ca nu dam gres, putem lasa prajitura (dupa expirarea timpului de coacere) cu cuptorul stins si intredeschis timp de alte zece minute.
Scoatem prajitura, o lasam putin sa se raceasca, o extragem din forma si o punem pe un gratar pentru cel putin 4 ore. Odata racita bine, o infasuram intr-o pelicula transparenta si o dam la frigider pana a doua zi. Blatul nostru va absorbi ceva umiditate fapt ce va inlesni decuparea sa in baza exigentelor noastre.
Scoatem prajitura, o lasam putin sa se raceasca, o extragem din forma si o punem pe un gratar pentru cel putin 4 ore. Odata racita bine, o infasuram intr-o pelicula transparenta si o dam la frigider pana a doua zi. Blatul nostru va absorbi ceva umiditate fapt ce va inlesni decuparea sa in baza exigentelor noastre.
Crema de lapte
Punem laptele si frisca lichida la fiert impreuna cu pastaia de vanilie. Amestecam zaharul cu amidonul de porumb si adaugam ouale batute. Cand laptele fierbe, luam pastaia de vanilie, adaugam compozitia de mai sus, punem la foc mic si amestecam in incontinuu cu o lingura de lemn, timp de cateva minute, pana ce va rezulta o crema caracterizata printr-o culoare placuta la vedere si o consistenta potrivita.
Frisca batuta cu zaharul farin ( sau “crème chantilly “)
Lasam frisca lichida in frigider cel putin doua ore ( putem s-o tinem cateva minute chiar in congelator). O varsam intr-un recipient rece( !!!) si curat si incepem s-o batem puternic. Cand incepe sa se ingroase, adaugam zaharul farin si continuam s-o batem pana cand crema devine densa si stabila.
Asamblarea tortutui Mimoza
Datorita tehnicii curioase de asamblare a tortului va sfatuiesc sa efectuati acest lucru direct pe platou.
Luam discul nostru de pandispan si il decupam ( prin taiere in sens vertical) lasand un “ contur” cu o grosime de cca 1,5 cm. Din partea interioara extrasa, decupam un disc ( prin taiere in sens orizontal) cu o inaltime de cca 1 cm, ce va constitui baza tortului nostru. Restul bucatii de pandispan il taiem in cubulete marunte.
Pozitionam baza si “ conturul” tortului nostru direct pe platou si il umplem cu crema de lapte realizata anterior. Deasupra adaugam dulceata de visine ( eu folosesc de obicei dulceturi ce contin fructe intregi, pe care le primesc din Romania prin dragostea si amabilitatea mamei mele <3 ) iar mai apoi, din frisca batuta cu zaharul farin, realizam cupola noastra pe care o acoperim cu cubuletele din pandispan.
Ornamentam dupa gust tortul nostru( eu prin frigider aveam doar ceva capsuni, ce-i drept, aveau un miros ademenitor 🙂 ), presaram ceva zahar farin si dam la frigider pana a doua zi.
La insistentele repetate ale colegilor mei de munca, am pregatit acest tort cu ocazia schimbarii sectorului de activitate a unei colege de-a noastre.
A disparut intr-o clipita!
Aceasta reteta a fost incercata si de catre cititorii nostri:
2 COMENTARII
E minunat! !!!! Am inlocuit dulceata de visine cu compot de piersici si caise decojite si ceva dulceata de caise parfumate. Efectiv se topeste in gura. E fin, parfumat, o savoare. Multumesc Gina si pentru aceasta reteta!
Da, este un tort delicat si extrem de usor de facut 🙂
Multumesc frumos 🙂