Lasand la o parte numele „exotic” si total nerusinat, pizdulice la gratar este o reteta veche, extrem de apreciata la sfarsitul-inceputul secolelor 19-20. „Pizdulicea” este o bucata de carne extrem de frageda, cu o textura asemanatoare muschiuletului si nu este deloc numitul organ. Se gaseste in interiorul pulpei, atat la animalul mascul, cat si la femela. Fiecare animal are deci 2 bucati de „pizdulice”.
E o bucata micuta de carne, de 100-200 g, cat o palma, foarte putin cunoscuta publicului larg. In general, acesta delicatesa face parte din „tainul” macelarului, adica este bucata de carne pe care si-o opresc macelarii.
In carciumile de odinioara, pizdulicea la gratar era la loc de cinste alaturi de alte delicatese la gratar: fudulii, momite, maduvioare, mate si mititei. Scrierile vremii amintesc de asa bunatati, stinse din belsug cu o bardaca de vin rosu ca sangele ursului.
Mai multe retete pentru gratar vedeti aici. Veti gasi retete de frigarui de tot felul, mici facuti acasa, ceafa si costite la gratar, carne de vita, peste, fructe de mare.
Asta a fost friptura noastra de Paste, alaturi de carnati de casa, productie proprie si o salata de leurda 🙂
Cand lucram la Laboratorul de carne, macelarii isi opreau bucatile acestea minunate de carne. Imi dadeau si mie un pachetel, cam 1 data pe saptamana, pentru ca le dadeam in schimb ce aveam eu la bucatarie: piper boabe, oua, ulei, sare de lamaie. Pachetelul avea cam 5-600 g, rareori apre 1 kg, nu era mare, dar eu eram multumita. Eram pe vremea lui Ceausescu si stiti ca pe atunci era greu sa gasesti carne. Si daca tot vorbim de carne si de vremurile lui Ceausescu, va mai amintiti iepurasii, bucatile acelea de carne de la cap? Imi aducea o vecina, de la abator. Doamne, cate mai gateam din iepurasii aceia 🙂
Am avut marele noroc sa gasesc acum intr-o macelarie din Galati. Intrasem sa cumpar niste muschi de vita si porc si efectiv m-a mancat limba sa intreb daca gasesc la ei pizdulici. Vanzatoarea a inceput sa rada, iar macelarul s-a oprit din transat si m-a privit lung: „Doamna, dvstra stiti ce-s pizdulicile?”
I-am raspuns ca nu numai ca stiu perfect de bine, dar le ador! Mai departe… s-a lasat cu rasete sanatoase, povesti, amintiri si bancuri. Am stat mai bine de jumatate de ora, timp in care domnul macelar cel amabil mi-a transat rapid toate pizdulicile pe care le-a gasit. Numai de porc, din pacate, dar bune si alea. Am revenit cateva zile la rand si am luat in total cam 4 kg de pizdulici. Mai am inca un pachet in congelator. Daca sunteti interesati, va spun adresa macelariei. Pretul este mic, undeva la 13-14 lei kilogramul.
Asa arata pizdulicea, vedeti ce fina este.
Ce ne trebuie pentru reteta de pizdulice la gratar?
Rating
Durata Preg.:
Durata gatit:
Total:
- -1 kg pizdulici
- -20 g sare
- -1 lingurita rasa de cimbru uscat
- -1 varf de cutit piper
- -1 varf de ardei iute uscat
- -5-6 boabe de coriandru
- -2-3 boabe de ienibahar
- -1 capatana de usturoi
- -1 lingura ulei
Cum se face reteta de Pizdulice la gratar?
Atentie!!!
Se aprinde gratarul si acum, cat timp jarul se domoleste, se presara cu sare pizdulicile. Este suficient daca stau 20-30 de minute cu sare.
Cand focul este bun pentru prajit, se pun pizdulicile pe gratar. Se lasa cate 2-3-4 minute pe fiecare parte, in functie de cat de bine facute vreti sa fie. Mie nu-mi place carnea in sange, o prefer bine facuta, dar suculenta, asa ca o las 4 minute pe fiecare parte. Pentru sotul meu, o las cate 3 minute, pentru ca prefera carnea foarte usor in sange.
Mici trucuri:
Mod de prezentare si servire la reteta de Pizdulice la gratar:
Este o carnita extraordinar de frageda si moale, suculenta, iar amestecul acesta de condimente, pune in valoare dulceata naturala a carnii.
Pofta buna!
<3 <3 Daca va place aceasta reteta, va invit s-o distribuiti si la prieteni sau dusmani 😛 Unii vor rade, cunoscatorii vor saliva, iar cei limitati si cu ochelari de cal vor avea motive de comentarii negative – le stricati ziua 😀
Nu am vazut niciodata in macelarie asa bucati.Poate au o alta denumire.Imi e cam jena sa ma duc asa pur si simplu sa intreb de asa ceva.Ma pun in situatia vanzatoarei care nu a auzit de carnea asta,zice ca ori am inebunit ori fac misto de ea.Ori ai avut noroc ca a stiut macelarul de pizdulici ca altfel vanzatoarea nu stiu ce zicea………….Cu stima, Violeta
p.s.spune-mi daca nu se pune in vanzare ce se intampla cu acesta carne cand se transeaza in supermarchet?Este prima oara cand aud.
Se gaseste in interiorul pulpei, langa osul bazinului. E bine sa intrebi un macelar, nu o vanzatoare 🙂 Sunt acele macelarii unde macelarii au butucul de transare la vedere si-i vezi. Le spui ca dai o bere 🙂
Asa se numesc in toata tara si macelarii stiu ce este. E un muschi. 🙂
Denumirea comerciala este “PAIANJEN”…
Intrebati de pizdulice pe la macelarii si veti gasi 🙂 De paianjen nu am auzit, probabil depinde de zona 🙂
Nu stiam de asa ceva. Este si greu pentru un barbat sa vorbeasca cu o femeie pe un astfel de subiect. In macelariile din orasul meu nu sunt, nu am vazut, nici macar ca poveste. Dar vreau sa te intreb daca aceste bucati de carne sunt si la vita. Si poate explici, cred ca sunt multi care nu stiu sau ar dori sa stie, despre muschiul de vita.
La macelarie, in orasul meu, se gaseste muschi alb, de doua preturi, unul mai mare, unul ceva mai mic. De ce este diferenta de pret? Apoi, ce se poate face din acest muschi. Am incercat sa fac snitele, la asigurarea vanzatorului ca ies si evident ca sunt cam tari. Este totusdi care de vita. Sintele din vitel sunt bune, dar din acest muschi ce se paote pregati in asa fel incat sa fie mai fraged, moale, etc
Multumesc
Bine ati venit, domnule Puiu 🙂
Da, e cam jenant sa ceri o astfel de carne. Se gaseste la orice animal, e un muschiulet micut, foarte fraged, cat palma. Cautati o macelarie, undeva unde se transeaza si intrebati un macelar batran. In Galati va pot spune unde se gaseste, la fel si in Simeria.
Cu muschiul de vita: muschi alb e unul singur si se gaseste la pulpa, e fraged, dar nu la fel ca muschiuletul. Muschiuletul de vita se gaseste sub coaste, pe langa rinichi si e cel mai fin si mai fraged, e cel mai scump. De multe ori se gresesc denumirile.
Din rasol sau muschi alb se pot face snitele, dar numai daca e de vitel sau vita tanara si mare atentie la taietura: se sectioneaza fibrele, nu se taie pe lung.
Va recomand sa faceti o friptura inabusita asa: https://pofta-buna.com/friptura-inabusita-de-vita-la-cuptor-frageda-si-aromata/
Sau pe gratar, copt foarte incet, asa: https://pofta-buna.com/carne-de-vita-coapta-incet-pe-gratar-frageda-tare/
Rasolul alb merge fiert, racit si apoi taiat cubulete pentru salata de boeuf, asta daca vrei sa faci reteta clasica cu carne de vita. Si in pulpa de porc gasesti acelasi tip de muschi si e si acesta mai deschis la culoare decat restul carnii din pulpa.
Sarumana,
In Galati mai exact unde, la ce macelarie/macelarii?
Multumesc
In Micro 19, in piata, sunt 2 macelarii, chiar in fata la tarabe 🙂
Bine de stiut !
Asa zisele “pizdulice” se numesc in Suedia si restul Europei “FLANK” .
Nu multi stiu cum sa desprinda aceasta carne care este mai delicatesa (foarte scumpa la pret) decat muschiul filè de porc.
Bucataria mea este de 32mp. si am totul; de la cutite bine ascutite, mixer Elektrolux, totul ca intr-o bucatarie de restaurant.
Nu prea ma omor cu retete romanesti, dar fac frecvent, sarmale in foi de vita, mousaka, ciorba de sub burta 🙂 si mititei adevarati, nu cu apa de la robinet, ci cu supa de oase, in rest domina retetele suedeze.
Felicitari 🙂
Gina Bradea,
Spun-i macelarului ca vrei ” FLANK ” care este cat doua palme alaturate, gros de ca. 3cm si se afla la vita in interiorul aabdomenului la unirea acestuia cu pulpa partea de sus ( coapsa )
Fireste este penibil sa-i spui macelarului ca vrei ” pizdulice ” dar mai intai spune-i ca vrei ” flank ” iar daca acesta nu a auzit de ” flank ” da-i cu ” pizdulicea ”
Muschi fil`de porc este mult in urma ca pondus comparativ cu ” flankul ” la gust si la pret.
De preferat, ” flankul ” se face la gratar condimentat dupa gust, si nu la foc prea incins, altfel nu mai este suculent.
La mine la Galati, macelarii stiu de pizdulice. Au fost suprinsi sa vada ca si eu stiu, atunci cand am cerut 🙂 Am ras bine cu totii, dar mi-au dat. Si de cate ori merg la macelaria aceea, mereu iau. E foarte frageda, da 🙂
Intreaba macelarul daca ai este cunoscuta denumirea de ” flank ” a asa zise ” pizdulice ”
Am fost stationat timp de 4 ani in Ukraina. nu prea savurez retetele lor, la care la preparare ei folosesc ulei de Floarea soarelui si la prajit da un gust nu pe placul meu; noi in Suedia folosim la mprajit, untb sau margarina, ulei numai la salate.
Joi den 19e OKT ma reintorc definitiv acasa, abea astept sa-mi revad bucataria, care mi-a lipsit foarte mult.
Draga doamna Gina Bradea, este bine sa lasam in zona de intimitate lucrurile care au fost facute sa ramana in intimitate.Cred ca v-ati facut remarcata foarte mult prin rabdarea cu care prezentati retetele, varietatea de retete, revenirea la un stil de alimentatie cat mai propriu neamului.etc.Setea de celebritate le impinge pe vedete sa pozeze nud, cand incep sa “paleasca”.Stim cu totii ca nu mai sunt niciodata tratate cu aceeasi consideratie.Cu alte cuvinte va rog sa gasiti un alt titlu, care sa va faca cinste.
Mult succes!
Buna ziua,
Nu este deloc vorba de sete de celebritate sau de vedetism, reteta e scrisa de ceva timp, nu acum 🙂 Nu pot gasi alt nume, pentru ca efectiv asa se numeste acel muschi. Nu eu am dat acest nume. Este o reteta extrem de veche, am gasit mentionari si in carti vechi, se gateau in carciumile de acum 100 de ani. Va rog sa intrati pe google si sa scrieti: pizdulice la gratar. Vedeti ca mai sunt si alte articole.
Eu stiu reteta de cand eram copil, apoi cand am lucrat la abator, macelarii luau aceasta carne pentru ei.
Va recomand sa mergeti la o macelarie, undeva unde se transeaza carnea si sa discutati cu un macelar, sa va arate cum este pizdulicea. E o carne extrem de frageda, fiecare animal are cate 2 bucati, in interiorul coapsei.
Cu scuzele de rigoare, dar chiar nu aveti dreptate 🙂
Uite si aici:
http://adevarul.ro/life-style/bucatarie/cei-mai-ciudati-termeni-culinari-intelesul-tuturor-inseamna-fapt-pizdulice-momite-lapte-bou-1_54d2212a448e03c0fd45cf1a/index.html
http://adevarul.ro/locale/sibiu/mancarea-rada-clientii-unui-restaurant-sibiu-gateste-pizdulicea-1_53345ef60d133766a847e09c/index.html
http://ciprianmuntele.ro/pizdulice/
http://www.click.ro/news/national/noi-preparam-cea-mai-buna-pizdulice
https://www.dorianradu.ro/recipes/pizdulice-la-gratar/
https://www.libertatea.ro/stiri/reportaj/am-gustat-pizdulice-de-vita-631233
http://www.banatulazi.ro/pizdulici-la-kilogram-pentru-un-meniu-de-moravuri-usoare-doar-pentru-cunoscatori-si-pentru-amatorii-de-delicatesuri-din-resita/
La toti o fi sete de celebritate?…..
Bravo, sa stii ca asa este. E o reteta celebra in carciumile de pe vremuri, nu o denumire data ca sa ma aflu-n treaba 🙂
Adrian A. :Sunt impresionata de “bibliografie”. Nu tot ce vine “de demult” trebuie preluat ca atare.Daca nu e sete de celebritate,e oricum o dorinta morbida de a te face remarcat.
Dna Gina Bradea,multumesc pt timpul acordat,inclusiv aceasta reteta si raspunsuri.
Chiar nu vreau sa ma fac deloc remarcata. Raspunsurile nu le-am dat eu, ci un cititor. Mi-a fost ceruta reteta de pizdulice, de aceea am dat-o.
Imi pare rau ca asa considerati. Voi da in continuare retete si le voi spune numele exact asa cum sunt. Din respect pentru gastronomie si denumirile reale.
Exista multe nume care suna mai pornografic. Mai exista o reteta de puțe sau puțisoare cu mac. O sa le fac si pe acelea. Mai sunt si niste cornulete cu o forma mai aparte, care se numesc tot puțișoare….Le voi face. Pentru ca pur si simplu asa sunt retetele, nu sunt inventate de mine.
Bună seara, observ că sunteți gălățeancă, eu sunt din Tecuci iar la noi îi spune “iepure” la acel mușchiuleț.
Buna, Andreea, nu este iepurele, e altceva. Mergi la macelarie si cere pizdulice, vezi sa fie un macelar batran, el va sti.
Hopaaaaaaaaaaa!!! Este pentru prima data cand am vazut pe aici reteta de pizdulici!!! Mamuca (bunica) mea le zicea altfel – numai pentru noi, copiii, – ghzdelute, adica, ghizdele de la fantana, desi, ea cu tatuca (bunelul) si cu parintii mei chihneau de ras! Dar ea ne facea ghizdelute cu cogarle si balabuste cu usturoi, Mai ales de Sfantul Andrei, cand fiecare copil isi scotea balabusca pe prag sa o manance cainele! Pe care o papa prima- sa marita sau insura repede de tot… Cogarle se fac si acum, dar numai in satul meu, Tarigrad, din Campia Sorocii, la 35 km. departare de Cetatea lui Srefan Cel Mare si Sfant! Copii mei si nepotul, orice bunatati ar avea pe masa, dar fara gizdelute si cogarle, mai alea, la sarbatori , nici nu se aseza la masa !
Foarte interesant 🙂 Ne spui si retetele de preparare?
Foarte buna e si la noi tot pizdulice se spune. Si la magazine daca ceri si au, asa se cere. E super buna la gratar.
Ce pofta mi-ai facut! Sa ma duc sa discut cu macelarii, sa mai iau 🙂
Sa va dea Dumnezeu sanatate ca m-ati facut sa rad cu pizdulicile ! Sotul meu care n-a putut trai fara pizdulici toata viata s-a amuzat foarte tare !!!
Buna ziua
Le-as sugera celor care va acuza aiurea de sete de celebritate si alte asemenea, sa se documenteze inainte de a arunca vorbe in vant.
Sunt din Galati si in anii ’88-’89 am lucrat ca inginer stagiar la abatorul de la Sendreni (galatenii si brailenii stiu despre ce vorbesc), chiar in sectia de transare. In jargonul profesional al transatorilor de atunci, muschiul cu pricina se numea intr-adevar pizdulice (muschiul obturator din zona cozii animalului) sau paianjen, asa cum a scris cineva mai inainte, iar la vremea aceea, se alegea in special de la bovine, mai putin de la porci. La bovine, acest muschi are insertii de grasime vizibile, ca o panza de paianjen, probabil de aici vine si denumirea.
Asa ca ziceti inainte, stimata doamna, ca ziceti bine. Tot respectul si aprecierea pentru munca dumneavoastra.
Multumesc frumos, Dana,
Asa este! Eu am lucrat o perioada la abatorul de pe Muzicii, din Galati, dar si la un mic restaurant din Piata mare. Am povestit despre asta, am invatat multe de la macelari in perioada aceea (1986-1988). M-am obisnuit cu faptul ca multi oameni, daca nu stiu despre ce este vorba, dau cu pietre. Citesc superficial, doar 1-2 cuvinte din titlu si gata, trag concluziile.
Pizdulicea la gratar e o reteta extrem de veche, asa cum am mai spus, se gatea in carciumile de pe vremuri. Si este carnea macelarului, pentru ca este extrem de frageda si gustoasa, si numai un macelar stie unde se gaseste 🙂
[…] am facut astazi Pizdulice la gratar-vedeti reteta si carnati de casa, facuti de noi. Sigur ca mergea si un sos, iar oaspetii nostri au […]
[…] amestecul acesta de condimente,pune în valoare dulceaţa naturală a cărnii. „ -sursa: https://pofta-buna.com/pizdulice-la-gratar/ Deci, după ce ne-am edificat prin documentare, înțelegem mult mai uşor semnificația […]
[…] Nelu stiu sa transez, sa scot atat de bine diferitele bucati de carne: cotlet, ceafa, muschiulet, pizdulice – vedeti reteta (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); , pulpa de fata sau spate, rasolul. La rasol […]
[…] mai publicat eu o reteta de pizdulice la gratar si mi-au sarit multi in cap, pentru asa nerusinare! Dar, de fapt, carnita aceasta nu are nimic de-a […]
Bună
Gina pizdulicele se gasesc la macelariile din fata tarabelor unde patronul este Prună
Da, in 19, la macelariile de langa piata.
Eu cred sau mai bine spus, sunt convins ca numele acestei parti de carne a fost dat dat local geografic si multi considera vulgar,de fapt se numeste ” FLANC ” pentru ca se gaseste in partile laterale la coapsa animalului si in general este de ca. 2-3cm grosime ci can 20-25cm in diametru. Intradevar este partea de carne absolut ce-a mai frageda la animal de unde si ce-a mai scumpa la pret. Nu se frige exagerat pe gratar, pentu ca devine uscat si parte din fragezeala se duce pe Apa Sambetei.
Nu e deloc regionalism, e un nume vechi dat in carciumile de pe vremuri, in toata tara. Daca e bine gatita, e foarte frageda 🙂
Nume vechi…… momitze, vrabioare … imaginatia nu are granitze, eu gatesc frecvent ciorba de burta, dreasa in final cu maulat smantana si morcov ras rumenit in unt, dar prefer cel mai mult ” ciorba de sub burta :)))))))))))))))))))))))))) tot numire de pe vremuri……
Maine 14.08.19 ma duc la Stockholm sa prind bibani la 800-1200gr, dupa ce i-am curatat de intestine ai sarez in interior si ai ung bine cu unt, fara sa-i curat de solzi. Ai pun pe gratar pe ambele pe rtirelativ bine incins. Pregatesc o saramura cu usturoi, putina boia dulce, patrunjel si un ardei rosu iute bine tocat. Saramura se pune pe foc slab sa devina calaie. Bibanii gata fripti si incinsi se pun in saramura calaie si se lasa ca. 5-10 minute. Pielea cu solzi se va desprinde foarte lejer. NB. nu folositi bibanusi cat degetul, va ve-ti alege numai cu zeama de la saramura si oase.
Reteta reusita, numai cu bibani minimum peste 300-400gr.
Este de dorit…. Cei care vor sa-si inpartaseasca maiestria in bucatarie cu inventii noi nu tetete classice, le recomand sa-si deschida CLUBUL propriu. Tochitura, numita in toate zonele ” Pomana porcului ” nu are nimic cu tochitura cu carne de pui cu care unii se lauda. Puiul zboara cativa metrii, porcul Nu ! deci este ceva irelevant sa amesteci marfa cu ambalajul…..
Nu se numeste pomana porcului peste tot 🙂 In Dobrogea si Moldova este Tochitura!
Reteta de Tochitura din carne de pui este mai noua, da, dar este o reteta extrem de apreciata. Tochitura moldoveneasca este vestita, am explicta clar de unde vine numele de tochitura, e in dialect moldovenesc 🙂
[…] de pe vremuri, gratarele sfaraiau pline de momite, fudulii, uger de vaca, rinichi, ficat, pizdulice, creier si mate. Totul stropit din belsug cu mujdei si vin proaspat scos din butoaie […]
Buna seara! De la ce animal sunt aceste pizdulici? E acelasi lucru cu curelusha?
Nu stiu la ce spuneti dvstra curelusa, darli se mai spune si muschi paianjen. Eu am folosit acum de porc.
Am gasit astazi la o macelarie sub denumirea de ,, tainul macelarului”.
Da, i se mai spune si asa, sau muschi paianjen.
Bre Nicolaidis, ai tinut-o langa cu denumirea muschiului respectiv. Se vede “superioritatea” si dispretul in comentariile tale. Si faptul ca deja esti in elita standardului de viata, Suedia. Aici era vorba despre cu totul altceva iar daca doreai sa te lamuresti, faceai cercetari in alta parte. Foarte bune pizdulicile! Multumim pentru reteta!
Multumesc frumos si eu. Denumirea este veche, istorica, e nevoie doar de putina documentare si se gaseste…dar, mna, e mai usor de dat cu pietre decat sa cauti pe Google.