Cele mai frumoase aventuri sunt cele spontane, neprogramate. Ai facut vreodata asa ceva? O nebunie, ceva care sfideaza logica si bunul simt aparent, sa aiba babele din cartier motiv de comentarii pentru cateva cincinale?
Asta dac-ar sti…
Mie-mi place sa plec cu masina, liber, fara o tinta precisa, undeva in afara orasului, sa uit de griuri, fara sa ma uit la indicatoare si sa meeeeeeeeerg… asa de nebuna… la stanga, la dreapta… sa ma ratacesc putin. Dar s-o iau spre munte, stii ca ador muntele.
Sa opresc masina, la un imbold si sa merg desculta prin iarba. Sa ma asez cu fata–n sus, inconjurata de verde si alb si rosu si roz si galbe si cate alte culori, mai vii, mai sterse, mai parfumate, ale florilor de camp….
Sa fiu una cu cerul si pamantul, sa ma pierd total in imensitatea naturii. Sa ascult cum creste iarba si cum zboara fluturii. Sa respir necuprinsul cerului si sa mangai razele soarelui. Sa-mi incarc bateriile cu liniste, pace, libertate, fericire netarmurita si aromele acelea delicate si simple, dar atat de intense. 🙂
Ai facut asa ceva? Si de ce nu?
Hai sa mergem impreuna si te voi invata sa respiri cerul, sa auzi zborul fluturilor, sa mirosi verdele….
Si multe altele…
