Festivalul dulciurilor
A fost odata ca niciodata, ca daca nu ar fi, nu s-ar mai povesti… am putea incepe povestirea cu aceste cuvinte, dar nu este vorba despre casuta din padure, cea din turta dulce si nu este nici o vrajitoare rea pe-aici. Sunt doar niste vrajitori buni, undeva intr-un satuc modest, pe numele lui Moscu, la 2 kilometri de Tg. Bujor, pe linia Barladului. E un satuc retras, cu aproximativ 1000 de locuitori, dar un satuc in care traditiile vechi sunt pastrate cu mare dragoste. Iar de acest lucru se ocupa preotul paroh al satului, Iordache Aurel Ionut, impreuna cu sotia sa, Iordache Liliana.
In fiecare an, in fiecare anotimp, acesti tineri minunati, familia Iordache, organizeaza impreuna cu satenii diverse activitati: concursuri de fotografie, cerc de dans artistic, pictura de icoane pe sticla, festivalul si minifestivalul dulciurilor (pentru ca se organizeaza pentru adulti si apoi, la cateva zile diferenta si pentru copii) si multe altele. Mai are rost sa va spun ca in aceste activitati se implica satenii de toate varstele, iar copiii si tinerii vin in numar foarte mare la biserica? Urmaresc mereu, cu dragoste si emotie toate actiunile din acest satuc, din pacate de la distanta. Anul acesta, am avut bucuria sa pot participa la Festivalul dulciurilor, pentru ca am fost in Romania. Singurul moment de destindere din aceasta vacanta pe care l-am avut. 🙂
Am fost extrem de placut surprinsa si emotionata sa vad cati oameni au participat la acest festival si cat de bine organizat a fost totul. Am privit totul cu ochii romanului plecat in tari straine, dar care iubeste traditiile romanesti, cu ochii profesionistului, specialist in dulciuri dar si al managerului organizator de evenimente.
La inceput, va spun sincer ca am vrut sa fiu indulgenta, de dragul satenilor, dar si al verilor mei dragi, parintele Ionut si sotia lui, Liliana. O sa va povestesc ce-am vazut si o sa va spun ce nota le-am dat. 🙂
Totul a fost gandit si organizat minutios, cu o atentie la detalii care m-a incantat. Bannerul imens pe care scria Festivalul dulciurilor, asortat cu ecusoanele participantelor, programul artistic, mesele cu fete de masa imaculate, platourile cu dulciuri asezate in asa fel incat totul sa fie pus cat mai bine in valoare. Sa va mai spun ca ecusoanele si cosuletele vesele de pe masa, sunt facute de mana, de catre preoteasa cea inimoasa? Si nu in ultimul rand premiile: plachete elegante (cum sunt cele de la Cireasa de pe tort) si medalii, plus nenumarate premii extrem de utile in orice bucatarie moderna. Premiile au fost oferite de catre primarie, dar substantiale, va spun sincer ca mi-au placut enorm. Pur si simplu, un festival care a fost deja la a doua editie, deci incepe sa devina o traditie, organizata in genul celor din strainatate. 
Iar participarea a fost pe masura, au venit gospodine de toate varstele, cu prajituri traditionale sau mai moderne, mai simple sau mai sofisticate, dar toate gatite cu foarte multa dragoste si pasiune. Am vazut torturi foarte frumos decorate, prajituri de casa, din cele care ne-au incantat copilaria, placinte, cozonaci, cornulete, gogosi si foarte multe alte bunatati. Am uitat sa va spun ca au fost si cativa baieti care au participat la festival si au venit cu prajituri si torturi atat de frumoase, incat le-au facut concurenta serioasa gospodinelor din sat.
O sa va arat cateva fotografii, sa va faceti o idee. 🙂
Aceasta placinta a fost cea care m-a impresionat enorm, o placinta perfecta, careia i-am dat nota maxima: placinta cu branza si oua de tara, cu foi facute-n casa. Absolut minunata este, nu-i asa?
Dar sa nu credeti ca celelalte dulciuri au fost mai prejos. Uitati-va si singuri si sa-mi spuneti ca nu sunt demne de cele mai bune cofetarii.
Preotul paroh, organizatorul acestui minunat festival, impreuna cu decana de varsta a participantelor – dovada ca pasiunea pentru gatit nu are varsta!
Pe undeva apar si eu si pot sa va spun ca a fost una dintre cele mai frumoase competitii pe care le-am jurizat pana acum.
Si fericitele castigatoare: au fost votate de catre juriu si de catre celelalte participante, dar au raspuns si unor intrebari din bucatarie, nu tocmai simple, puse de parintele Iordache Ionut. Si s-au descurcat cu brio: gospodine, destepte si frumoase, nu-i asa?
Moscu- un satuc modest, cu oameni gospodari si inimosi, in care tanarul preot al satului, impreuna cu frumoasa sa sotie, ajuta la pastrarea traditiilor, o impletire intre traditional si modern, demne de toata lauda!
Ce sa va mai spun? Nota mea pentru tot este 10 cu felicitari: pentru organizare, pentru numarul foarte mare de participanti (peste 50 de gospodine), pentru felul minunat in care s-a desfasurat totul. Mi-a placut enorm totul, a fost extraordinar de frumos.
Am plecat de acolo cu ochii in lacrimi si inima plina de frumos, bunatate, seninatate, simplitate si dragoste. Exista astfel de locuri, exista astfel de oameni.
Undeva, in Romania de azi…
Voi ce nota dati unui astfel de eveniment, ce-i transmiteti parintelui Iordache? Lasati dedesubt parerile voastre, intrebarile, daca aveti. Ii voi transmite totul, cu mare drag. 🙂
4 COMENTARII
Sunt una din marile admiratoare ale talentului dvs. culinar si va port un deosebit respect pentru valoarea intelectuala si spirituala pe care le aveti. Va doresc din inima sanatate si multi ani fericiti.
Multumesc din tot sufletul 🙂
Draga Ginuta,desi nu intru prea des pe comp,cand citesc mesajele,intru pe saitu tau cu multa placere.Imi place enorm ce-mi vad ochi si ce citesc.Te admir enorm si pot spune din suflet ca ai un talent inascut.Vreau sa-ti urez tie si familiei tale un Craciun fericit,si un sincer si calduros La Multi Ani,si un an nou care sa va aduca multa sanatate si impliniri.Iar tu dulce sa ne delectezi cu minunatele retete incontinuare.1000 de multumiri pentru to ce ai –-si imparti cu noi.LA MULTI ANI GINUTA.PUPICI SI IMBRATISARI CALDE.Magda.
Multumesc din tot sufletul, Sarbatori fericite si tie, alaturi de cei dragi!
Pup tare!