Fasolea ignorantei sau cum sa (nu) tii post
Fasolea ignorantei sau cum sa (nu) tii post, un articol scris de preot Stanciu Victor Aurelian, sau padre, cum ii spunem noi, prietenii. Ce inseamna postul, este obligatoriu pentru toti oamenii, cum se tine postul..?
Pe padre il gasiti aici, pe blogul Nimic fara Dumnezeu, pe care scrie cu bun simt si cu umor, cu intelepciune si cu bunatate. Este un om bun, un preot de tara, undeva intrun satuc din Romania. Un preot cu har care munceste pamantul si se bucura din plin de roadele cu care este rasplatit, un om cu un bun simt cu adevarat deosebit.
L-am rugat sa scrie ceva despre post, din postura de preot si de om. Va las sa cititi singuri si dedesubt sa-mi spuneti ce concluzii ati tras 🙂
Retete de post sau care pot fi adaptate postului am publicate multe, peste 200,vedeti aici. Am de toate, pentru toti, pentru toate gusturile si toate buzunarele: aperitive, ciorbe-supe, salate, mancaruri, dulciuri. Toate sunt absolut delicoase si unele sunt video 🙂
„Ţine-mi dragă şi mie sacoşa, să intru să iau nişte fasole, că de mâine gata, intrăm la regim, ha, ha, ha, ha!” Şi „draga” prinse sacoşa prietenei sale care dispăru imediat în magazinul de la colţ. Am prins discuţia din zbor, fără a mă interesa, cumva forţat de tolitatea discuţiei, căci altfel n-aveam decât să aştept să se deschidă magazinul de piese auto de lângă. „Două pungi luai, să fac şi iahnie şi ciorbă, că Nelu-i mort după fasole, îi fac în fieşce post”, zise doamna care a ieşit, după părerea mea, neaşteptat de repede din magazin, am gândit eu maliţios, ştiind că femeile-s mai aplecate spre cele ale cumpărăturilor, zăbovind mai mult printre rafturi.
Fasolea ignorantei sau cum sa (nu) tii post
„Auzi dragă, te-a prins bine roşu ăsta, are mână bună Sofica, fir de alb nu mai vezi în capu’ tău. Vai, Doamne, o să ne distrăm pe cinste diseară, n-am mai lăsat sec cu voi de ani buni, abia aştept să bârfim şi noi ceva, că am auzit una aseară despre Tanţa de n-am mai dormit toată noaptea, abia aştept să-ţi zic”.
M-am gândit deseori la ce-o fi simţit Adam când a fost izgonit din frumuseţea raiului din pricina neascultării, din cauza faptului că a călcat porunca postului „să nu mănânci” când avea atât de multe variante în toată grădina raiului pentru a-şi desfăta gustul spre veşnicie.
Si mă gândesc la acest lucru punând în balanţă neascultarea lumii din ziua de azi în ceea ce priveşte postul, că despre celelalte… . E o întreagă discuţie de ceva ani despre post. Mulţi, găsesc prilejul potrivit pentru a ţine o cură, alţii pentru a se lăuda cu efortul lor de a posti; mai sunt unii care, dimpotrivă, susţin că postul înseamnă boală curată, fiind pe-o idee că numai retrograzii şi habotnicii mai ţin post azi, într-o lume atât de liberă în care chiar e un păcat, un sacrilegiu să mergi la mall şi să nu-ţi iei nişte aripioare picante care să-ţi meargă la suflet, ca şi cum sufletul, săracul, cu aripioare se hrăneşte.
Daca va plac retetele de post Gina Bradea, puteti comanda cartea cu 50 de retete de post. Apasati poza.
Apostolul Pavel zice minunat că „nu mâncarea ne va pune înaintea lui Dumnezeu. Că nici dacă vom mânca, nu ne prisoseşte, nici dacă nu vom mânca, nu ne lipseşte”. Şi cât este de adevărat. Cine-s eu să judec pe cel care nu posteşte? Şi mai mult, dacă eu postesc, la ce bun dacă toată lumea ştie asta auzind din gura mea de câte ori mă laud ori, mai nou, în lumea virtuală, de câte ori taxez pe cineva care nu posteşte, pe cineva care, lucrând în partea culinară postează şi mâncăruri de frupt?
Pot condamna eu pe copilul care pofteşte, pe femeia gravidă care hrăneşte în pântecele ei o altă viaţă, pe cea lăuză care hrăneşte un prunc, pe bătrâna care, cu lacrimi îşi mărturiseşte slăbiciunea trupească a senectuţii, pe minerul care nu vede lumina zilei poate şi zeci de ore la rând, pe cel care mănâncă de-a valma cu alţii pe la vreo cantină socială, pe cel bolnav ori pe cea asuprită de soţ ori socri că nu postesc? Nu, nu pot, e viaţa lor şi trebuie să înţelegem suferinţa şi neputinţa fiecăruia.
Fasolea ignorantei sau cum sa (nu) tii post
Dar, pe de altă parte, să nu uităm ce zice Isaia proorocul: „nu ştiţi voi postul care îmi place? – zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii daţi drumul celor asupriţi. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine.” Da, ăsta-i postul adevărat. Nu poţi mânca de post, nu ai ce mânca, eşti suferind şi asuprit, e de înţeles, dar la sita deasă redată de cuvintele proorocului picăm cei mai mulţi. Poţi mânca cele mai rafinate mâncări de post, dacă ai ură în suflet şi eşti clevetitor, eşti demn de condamnat. Poţi mânca până-ţi crapă pântecele cea mai bună mâncare de post, dacă nu eşti milostiv şi iertător, eşti de condamnat.
Şi dacă mănânci de post pentru a slăbi şi te lauzi cu asta, dar nu te-ai rugat curat măcar o clipă în tot postul, tot condamnarea-ţi este cea mai bună haină. Boabele de fasole pot fi uneori hrana săracă ce poate uşura drumul unui suflet spre mântuire, dar, la fel de bine, când meniul este doar o fasole a ignoranţei, poate duce spre piere un suflet care n-a ştiu niciodată că postul e ascultarea unei porunci cereşti care nu are rezonanţă decât în sufletul curat al omului care ştie că dincolo de siguranţa blidului plin există certitudinea saţietăţii sufleteşti.
Zice Hristos: „Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie”. Ce putem spune mai mult?
Fasolea ignorantei sau cum sa (nu) tii post
A-ţi unge capul înseamnă a-ţi păstra mintea curată, departe de a judeca lumea, aproape de a-ţi judeca propriile fapte. A-ţi spăla faţa înseamnă a da sens chipului divin din om, respectul pentru cei care, ca şi tine, poartă acelaşi chip, simţind fără dar şi poate, ca şi tine, atât căldura şi frigul, cât şi foamea şi somnul, atât bucuria şi necazul cât ura şi iubirea.
„Auzi dragă, eu oricum ţin doar prima săptămână şi ultima, că doar nu stau la mănăstire, mai ales că săptămâna ailaltă îşi serbează Cici ziua, ştii ce torturi face ea, doar n-oi fi fraieră să ratez, că m-o ierta Dumnezeu”.
Am intrat în magazinul de piese zâmbind trist, mă tot gândeam la măsura cu care măsurăm ascultarea poruncilor. Şi când vine vorba de post, iar noi postim, îi măsurăm şi cântărim pe ceilalţi la sânge; când noi nu postim, din varii motive, căutăm explicaţii care mai de care mai ilare, iar la ceilalţi, clemenţă, că doar postul e pentru cei habotnici, zicem noi, nu?
Începe postul Crăciunului, perioada în care, măcar de dragul timpurilor în care am fost copii, ar fi frumos să redescoperim drumul spre Cerul ce se va revela într-o iesle din Betleem şi-n sufletele noastre deopotrivă. Nu ne putem ridica la înălţimea îngerească, dar măcar demnitatea omenească să ne-o păstrăm, altfel, vom ajunge să privim spre cer şi spre cei de lângă noi, dorind să ne spunem păsul şi bucuriile într-o lume în care pacea ar aduce bunăvoirea între oameni, dar în care, lanţurile conştiinţei încărcate cu care ne legăm şi zidurile groase ale nepăsării în care ne ducem războaiele, ne vor transforma în necuvântătoare dobitoace, în colindători tăcuţi şi trişti, pe la porţile vieţii.
Post uşor cu binecuvântate clipe de răbdare!
Articol si foto semnate de Preot Stanciu Victor Aurelian.
Multumim din tot sufletul, padre!
UPDATE:
Padre se teme ca ne deranjeaza, ca a vorbit prea mult 🙂 V-am spus ca e un om bun si drag, da? Va place cum si ce scrie? Ce spuneti, sa-l mai invitam, sa ne mai fie oaspete si sa mai povestim impreuna?
24 COMENTARII
Vai, m-ai pus cu poza aia în care ţin lipia, să vadă toată lumea cât de poftă îmi era la un final de post, nu la început. 😀
Mă bucur că am adus, cred şi sper, un strop de hrană sufletească pe pagina ta la acest început de post. Lumea (majoritatea) a uitat pentru ce postim, pentru ce ne pregătim, cum să fim şi cum să devenim mai buni.
Sper ca cititorii fideli ai blogului tău să nu mă taxeze pentru că scriu prea mult. :))
Seară bună şi post binecuvântat!
Multumim tare mult, padre. E una dintre pozele mele preferate, cu tine. Cum sa nu o pun taman pe asta 🙂
Iar ce vorbesti, vorbesti prea bine si te mai asteptam pe la noi. Uite, o sa intreb citorii daca le place si mai vor sa mai vii pe la noi 🙂
Seara buna si post binecuvantat pe ntru toti!
Simplu, ca la tara 🙂 Uite ca am dat si aici peste tine, Dar o sa spun ca vorbesti taman atat cat trebuie, nu de alta, dar parca e sabia lui Damocles catastiful cela 😀
Seara buna la casa ta, Victor, si multumesc doamnei Bradea de gazduire ( si sfaturi, dar daca am ajuns, cred ca intelege asta)
Multumim frumos si noi 🙂
Pe sufletul meu articolul asta! Am avut ani in care am tinut tot postul. Alti ani am tinut doar miercuri si vineri, si ultima saptamana. Insa bunica mea mereu imi spunea … ai grija ce scoti pe gura nu ce bagi in gura! Ai grija de inima si de suflet, si apoi de stomac! Prefer sa ii urmez sfaturile! Si mai spunea draga mea bunica asa: in fata Lui Dumnezeu conteaza faptele bune, ajutorul si mila pt cei mai slabi ca noi, vorbele curate si bune, si, daca in balanta judecatii, vor fi fapte bune multe pe un taler si pe alt taler greselile mele in tinutul postului mai putine … daca plus cu minus va da plus, atunci e bine!
Am apreciat fiecare cuvint.
Mi-as dori sa existe sau sa fie toti preotii cu har.
Preotia nu e o meserie, trebuie sa ai chemare, sa aduci pace si liniste celor din jur, in fiecare zi,sa fi un model de urmat.
Multumesc pentru gindurile bune!
Multumesc, Gina; multumesc, parinte!
Multumim frumos si noi 🙂
Cautam o reteta de post si in schimb am gasit o „reteta” pentru suflet.Multumesc Parinte.Doamne ajuta!
Multumim frumos si noi 🙂
Mi-a placut mult ce am citit si m-a pus pe ganduri, pentru ca vorbele parintelui rezoneaza cu sufletul ,mintea si inima mea. MULTUMESC !
Multumim frumos si noi 🙂
Postul nu se tine numai ptr.” iertarea pactelor”se tine si ptr. sanatatea organismului.O data pe an este chiar recomandat de doctori ptr. eliminarea tuturor toxinelor acumulate peste an in organism.Se spune ca cine tine post macar o data pe an,reusim s-a ne alungam viata cu citiva ani.Asa ca doamna Badea retele dv-stra de post sunt binevenite ptr. cei ca mine care tin postul ptr.mai mult ptr. sanatatea organismului decit cel spiritual.Retele dv-stra de post sunt delicioase si te ajuta s-a treci mai usor peste aceste „restrictii culinare”.
Atât adevăr de mult nu am citit ,din păcate suntem un popor de bârfitori,ne interesează de toată lumea numai pe noi nu ne vedem , normalitatea e privită ciudat, minciuna și barfa este adevarul Mă bucur că mai există preoți cu har Dumnezeu să fie cu noi Sărbători binecuvantate
Postul e ca sa ne apropiem de Dumnezeu, iar cum a spus un sufletel mai sus este pentru sanatate ( multe ni se vindeca in 40 de zile) si pentru evolutia noastra spirituala( numai cine vrea) sa fim mai buni decat am fost pana acum, iar daca postim 40 de zile trebuie si revenire tot 40 de zile(vezi Valeriu Popa), sau 7, 10, 20 de zile fiecare cat vrea, doar avem liber arbitru.
Reteta pentru suflet este mai importanta decat cea pentru trup! Si asta tot timpul, dar cu atat mai mult in perioadele de post ! Sa ne ajute Bunul Dumnezeu pe fiecare sa avem roade vrednice de pocainta , cu mult folos duhovnicesc ! Multumiri pentru „reteta” pentru suflet a Parintelui cat si pentru”reteta” pentru trup a d-nei Gina ! Doamne ajuta !
Sa fie de folos! Fiecaruia, tot ce face si se osteneste!
Doamne-ajuta!
Frumoase vorbe, sa ajungem sanatosi la Craciun! Multumim pentru postarea articolului!
Mult adevar in ceea ce spune PADRE. Multumim si va mai asteptam cu alte articole la fel de minunatesi pline de invataminte. Doamne ajuta!
Multumim parinte !
foarte frumos….
Mulțumim părinte, Mulțumim Gina
Doamne ajuta! Sa ne fie de folos, Parinte!