Despre grupurile de Facebook
Este o vorba care spune ca daca nu ai cont macar intr-o retea de socializare, nu existi. Iar daca ai cont, e musai sa te bagi si prin ceva grupuri.
Ce sunt grupurile, de exemplu, de pe Facebook?
Sunt grupuri de oameni cu interese comune, locuri virtuale unde se face schimb de idei, intre oameni care au aceleasi hobbyuri. Sau cel putin asa ar trebui sa fie. 🙂 De fapt, in multe astfel de grupuri si mai ales in grupurile culinare sau cele ale romanilor din afara (la cele romanesti ma refer) ies si niste certuri exagerate, se lasa cu insulte si amenintari, ba chiar si cu batai reale, intre anumite persoane.
Acum ceva timp, scarbita de certurile si insultele din grupuri, am facut si eu un grup culinar. Am considerat ca eu voi putea modera discutiile si daca nu voi impune reguli restrictive ci doar regulile elementare ale bunului simt, totul va fi bine. M-am inselat cumplit si am fost facuta-n toate felurile posibile si imposibile, niciodata in toata viata mea nu am fost insultata atat de urat ca in acel grup. 🙂 Am renuntat la acel grup si acum stau linistita, pentru ca descoperisem lucruri tare interesante despre mine, fusesem „dezmierdata” in moduri atat de pitoresti, ca pur si simplu o satra intreaga de tigani s-ar fi albastrit de invidie. 😀
Si asta pentru ca din spatele calculatorului e mult mai simplu sa fii las si sa improsti mizerii la adresa unui om pe care nici macar nu-l cunosti. Invidia, prostia si rautatea dau nastere la mahalagisme si istericale duse pana la paroxism. Persoane care nu au o viata dincolo de ecranul calculatorului si pe Facebook gasesc minutul de celebritate la care viseaza, isi varsa frustrarile asupra unor oameni care au sau sunt ceea ce isi doresc si ei. Am vazut scandaluri uriase pornite de la nimicuri, un numar de oameni care insultau pe cineva fara macar sa stie de ce insulta si tot felul de mizerii care apareau si se-nmulteau de la o zi la alta, fara cea mai mica urma de adevar. E adevarata vorba ca din tantar se face armasar, ba chiar ditamai balaurul cu 7 capete. 🙂
Sunt foarte multi oameni care vor doar sa faca schimb de retete si sfaturi culinare, sa posteze ceea ce gatesc si sa invete lucruri noi, totul cu armonie si respect. Si adevarul este ca zilnic vezi retete noi sau vechi, una mai grozava decat cealalta, mereu inveti cate ceva nou, pentru ca fiecare om are cate ceva de spus, indiferent de varsta, scoala, experienta etc. Nimeni nu s-a nascut invatat si nimeni nu le stie pe toate, avem enorm de multe lucruri de invatat unii de la ceilalti.
Iar in grupurile de romani plecati afara, pot fi atatea subiecte de discutii, se pot da sfaturi utile cu adevarat, fara certuri si insulte, fara manele si filmulete pornografice sau animale torturate. Rar vezi discutii cu adevarat utile. 🙁
Am intalnit si oameni de o calitate absolut fantastica in aceste grupuri, am legat amicitii, cu unii oameni m-am intalnit face-to-face si am descoperit ca avem multe in comun.
Asa ca am iesit discret din grupurile cu scandal si raman doar unde este armonie. Sunt unele grupuri cu adevarat minunate, dar din cand in cand, orgoliile dau pe-afara si incep certurile.
Urat, tare urat si e pacat! Se pot invata atat de multe lucruri dintr-un grup!!!
Voi ce parere aveti despre aceste grupuri si despre certurile care se nasc?
Sa aveti o zi vesela, cu vorbe bune si oameni frumosi la fata si la suflet. 🙂
30 COMENTARII
pffff, tocmai din motivele expuse de tine in prima parte a postarii, am inceput sa evit "grupurile -predominant culinare- de pe FB" . La inceput am crezut ca vom socializa, vom impartasi idei, vom face schimb de retete, sfaturi , etc., dar am ajuns prin a fi judecata,ca vezi doamne, titlul retetei mele e "dupa reteta mamei" si de fapt X sau Y a "inventat" reteta . Sau ca…. in poza mea apare si o bucata de material/decor care nu "da bine" sau …diferite comentarii. Eu le-am considerat rautacioase si m-am retras. Adica, una e sa atragi atentia ca ai gresit reteta sau chestii culinare si alta e sa ceri drepturi de autor pt o reteta ce exista pe zeci de site-uri.
Corect 🙂
Buna ziua. Am intrat si eu in cateva grupuri culinare de pe FB, dar sincer nu m-au atras exact din motivele ce le-ai expus. Iar vizavi de retete, daca le-ai postat pe pe orice pagina de internet, clar, oricine le poate prelua si insusi. Zi frumoasa in continuare! >:D<
Asa este, ai dreptate. Am iesit din multe grupuri si mai am de curatat, am fost adaugata in multe si prefer sa ma retrag in liniste. Iar cu retetele, e poveste lunga 🙂
Scurta, lunga….povestea mai e cum mai e. Dar cand apare, invidia, rautatea…sau mai bine zis, teama ca cineva poate ajunge la fel / mai bun ca tine…e mai grav. Adica, au fost cazuri in care am preluat o reteta de pe un site/blog, am recreat-o (am muncit pt. ea, am pregatit-o, am pozat-o, etc.) si am postat-o pe blog, fara link catre blogul respectiv (din motiv ca o citisem pe mai multe bloguri, si nu puteam sti care-i originalul) . Si imediat dupa, am primit comentarii gen „ai putea sa pui link, catre blogul meu, daca tot ai luat reteta” + alte dezmierdari . Si asta de la persoane….cunoscute. Mi s-a parut un fel de a cersi promovare, publicitate.
Asta am patit-o si eu, da, se mai intampla si asa ceva. Eu am fost acuzata ca am copiat reteta de kinder, care de fapt e total diferita de ce am vazut pe blogul persoanei care m-a acuzat. Si a acuzat si alte persoane de furt, multe dintre ele, fara sa fie adevarat. Da, se fura retete si poze, eu am patit-o si chiar la site-uri mari sa-mi gasesc retete si poze. Dar eu nu fac asa ceva. Sunt retete pe care le avem cu totii din familie, sarmale, bors de fasole si cozonca…plus multe altele, toata lumea le face. Difera doar anumite chestii de la o gospodina la alta, de la o regiune la alta si nu e nimiv batut in cuie. Extrem de rar se stie care este reteta originala. Pe mine ma amuza teribil genul de retete care dau la gram ingredientele, gen: 310 g faina, 310 g zahar, 160 g unt etc…Sau certurile pe denumiri, care difera de la o zona la alta :))))))
cand e furt de retete se schimba treaba, dar cand e vorba de inspiratie eu cred ca e decizia fiecaruia daca pune link sau nu.
ohooo, retetele cu gramaj exact ma dau si pe mine pe spate. Eu rar folosesc cantarul , de cele mai multe ori merg „din ochi” si uneori mi-e greu sa dau gramaje pentru retete, asa ca aproximez.
Grupurile sant ca si oamenii…
Asa este, Cristina 🙂
Eu personal nu prea am avut divergente cu alte persoane pe fb.am fost adăugată in mii de grupuri in care put si simplu nu ma regăsească asa ca le părăseam.de fel sunt destul de pacifica si incerc sa evit sau sa aplanez certurile/ discuțiile .
Grupurile de pe fb sunt ca prieteniile reale, cei care nu intra in schema grupului e dat deoparte / eliminat….
Draga mea … teoretic grupurile au un punct comun si anume un hoby comun mai multor persoane. De aici incepe sarada. Fiecare individ are un caracter si o personalitate proprii dar mai ales o educatie. Cand cea din urma lipseste sau caracterul este mai neslefuit (invidie, rautate, etc), atunci apar jignirile. Cat despre retete … eu nu am blog, incaaa, dar daca as avea, as face trimitere catre alt blog, cu draga inima, daca as executa o reteta wooow de pe acel blog dar in nici un caz, daca reteta expusa este una traditionala, veche de cand lumea! Ce Dzeu, toate avem mame, bunici, soacre, de la care am invatat retete de baza, la care ne aducem, sau nuuu, aportul. Ca doar nu am inventata noi bucataria! Doamna cu prajitura Kinder avea trimitere la ceva link, blog? Ca doar nu a inventat ea reteta? Daca era reteta ei, ii purta numele, asa cum avem prajitura Pofta buna sau Cerulina!
Asa este 🙂 . Eu am dat link spre bloguri daca m-am inspirat de undeva, sau am dat numele persoanei( cand am avut permisiunea) . Nu le poti sti pe toate 🙂 .
Imi permit sa intervin aici pt ca mi-a placut postarea Dianei. Adevarat a grait!
Daca tot se revendica retele reusite n-ar fi corect sa se fie asumate si „zapacelile”? N-ar fi corect sa pun link si catre o reteta care m-a dus la o „reusita” buna de pubela?
Imi aduc aminte, cand invatam sa gatesc, da, de pe diverse bloguri, si nestiind sa aleg o reteta decat ochiometric – dupa poza si denumire – ma pomeneam cu o chestie….de plangeam. Si NU, nu greseam eu. Sa va spun ca recent cautam o reteta de papricas si am gasit una de am cazut din picioare. Citesc ingredientele…alea…alea…si…1 lgt curry….CURRY? Neamurile mele s-ar cruci (dupa tata am sange de ungur).
Nu ma credeti? Va dau link-ul. Si mi-am adus de mine, de inceputurile in bucatarie si ma gandesc ca poate mai sunt si vor mai fi incepatoare, neexperimentate, care iau de buna orice reteta doar fiindca arata bine in poza.
Cum ramane cu zapacelile? Ca orgolii vad o multime, dar caractere….rar.
De aia stau aici, prin casa virtuala a Ginei, si de cand cu proiectul „Traditiii si gastronomie” am mai descoperit bloguri de calitate pe care le citesc cu mare placere si din care invat si gatesc.
Asta e parerea mea,
Din pacate, ai dreptate. Sunt multe bloguri culinare, putine sunt cu adevarat bune. Enorm de multe retete sunt gresite, se dau cantitati mari de afanatori ca sa creasca galustele, checul, clatitele, blatul de tort si multe altele. Se dau cantitati gresite de condimente, ingrediente si omului nu-i reuseste mancarea.
Sfatul meu este ca atunci cand gasesti un blog care-ti place si-ti ies bine mancarurile probate de acolo-tine-te mai departe. Cu totii mai avem greseli-eu de ex trebuie sa refac articole scrise la ibnceputul bloggingului, am reteta cu cana, cu lingura, asa cum le fac eu in realitate. E timpul sa trec la gram 🙂
Da, spune unde nu este bine.
Orgolii sunt enorm de multe si de mari. E o lume plina de orgoliu-cea a bloggerilor culinari. 🙂 E mediu artistic 🙂
Despre care postare zici, cu retete reusite si revendicate? 🙂
Era generic/ general, apropo de comentariul Dianei. Mi se pare stupid sa revendici o reteta care se invata din casa, de la mama, bunica ori soacra. De ex: (ca tot ti-am scris de sarmalutele in foi de vita), eu pun lesutean in oala. N-am vazut ca se pune, eu asa am adulmecat acasa. Sa revendic reteta?
Sau sarmalute in foi de fasole (multi nici nu stiu ca se pot face si sunt delicioase, frunza este extrem de frageda. Sa le revendic? Atunci am sa revendic si gaura la macaroana.
Cat despre un blog din care sa-nvat continuu, am unul, Citeste-l si tu cand ai timp 🙂 http://pofta-buna.com/. Ti-am zis, Si-s neam de ungur incapatanat. Ma atasez profund si total de ceea ce-i de calitate.
Uite ca despre sarmale in frunzele de fasole, nu stiam. O sa le fac si sa ma dau mare ca e inventia mea 😛 😀
buna ziua in ziua de azi unii judeca pe alti si jigneste fara sa stie un pic din viata lui ,cum spuneai draga d-na: inloc sa facem un schimb de idei ,retete etc, nu s-a nascut nimeni invatat, pana in ultima clipa din viata noastra vom avea de invatat .De ne jigneste cineva sau ne judeca nu trebuie sa raspundem cu jigniri sau reprosuri ,eu tot timpul am tratat cu indiferenta si nu am raspuns provocarilor .Unii in lipsa de comunicare si de invidie fac astea .Eu am invatat ffffff multe retete .O zi buna si sa mai postati retete
Multumesc frumos 🙂
E intradevar pacat ca in aceste grupuri in care fiecare poate ori sa aduca ceva ori sa invete ceva nou, cateodata frustrarile din viata reala se rasfrang asupra virtualuiui. Eu am doua mari principii cum ca libertatea fiecarui individ se opreste unde incepe cea a vecinului, si sincer tetetele inventate de X sau Y nu cred ca exista,; Am invatat de la mame, bunici, matusi, prieteni, bloguri, net etc , sau de la mari maestri culinari privind emisiuni culinare sau citind carti diverse, putem improviza mai mult sau mai putin pe o reteta data, dar eu una , spun cu mana pe inima ca nu am inventat nimic, am invata, am adaptat, am incercat, cateodata esuat…dar asa inveti :). Deci mult succes si mai multa toleranta , caci putini dintre noi sunt "maestri* cu diploma dar toti avem aceasta pasiune in comun, si e pacat sa nu o impartasim si sa ne bucuram unii de altii ( chiar cunoscundu-ne doae virtual)
Asa este, aveti perfecta dreptate 🙂 .
Este adevarat ca un grup, psihologic vorbind intra si el in etapele lui printre care si conflictul. E inevitabl si de aceea se pun moderatori, ca sa medieze aceste neintelegeri.Ce te faci cand acesti mediatori sunt cei mai neispraviti ? Eu cred ca totul porneste de la organizare.cand ai creat grupul , pui conditii clare, si oameni pregatiti sa aplaneze un conflict nu doar sa il accentuieze. asta cred 🙂
Da si nu 🙂 . Sunt moderatori fara bun simt, da, asa este, dar nu sunt toti la fel. Am vazut admini oameni tare buni, care au renuntat la grupuri din cauza scandalurilor. Sunt unii oameni care creeaza foarte multe certuri si oricat de bun ai fi, sunt scandaluri care nu pot fi aplanate. Si asta pt ca sunt pe net si nu face-to-face. De fapt, cei mai inversunati latratori, daca-i intalnesti in viata reala, sunt niste lasi si fac pe ei daca-i iei mai tare. Cel mai bine este sa iesi din grupurile cu scandal si gata. O alta solutie este sa blochezi persoanele care te denigreaza. In felul acesta nu va mai vedeti reciproc postarile si e foarte bine. E un mod civilizat si amiabil de a face liniste 🙂 .
Jos palaria, stimata doamna! Citind postarea nu am putut decat sa fiu de acord cu fiecare cuvant scris. M-am vazut in situatia de mai sus, dar diferenta e ca am mers mai departe, ceea ce a intensificat atacurile frustratilor. Dar ajungi sa te obosnuiesti cu gandul ca ei striga cu un motiv – neputinta de a face ceva, iar faptul ca o fac din spatele unor nume fictive nu face decat sa confirme lipsa de caracter descrisa in postare. Oricum, felicitari inca odata pentru aceaste cuvinte care contureaza realitatea din spatiul virtual!
Multumesc frumos 🙂 . Eu am preferat sa ma retrag, satula de atacuri josnice si insulte. Prefer linistea si am ramas simplu membru in cateva grupuri unde este armonie si respect reciproc. Imi pare rau ca ies astfel de discutii urate, dar eu nu vreau sa iau parte la asa ceva, viata este prea frumoasa ca sa fie irosita-n certuri 🙂 .
Trist dar adevarat. Realitatea crunta pe care o infruntam in fiecare zi. Sper ca cei care inteleg mai multe sa invete de la toate cum sa traiasca mai frumos.
Pentru mine, FB-ul = „clubul bârfelor” (consumator de timp + multe alte dezavantaje) M-ar interesa însă prepararea frunzelor de fasole pentru sărmăluțe (în primăvară, am aflat și despre frunzele de tei ) și păstrarea lor pentru iarnă în același scop 🙂
Se pot pastra la fel ca frunza de vie-vedeti retetele mele. Inainte de folosire, se oapresc putin in apa cu sare, ca sa fie maleabile. Atat 🙂
Imi pare rau ca se intampla asta. Si eu si sotul suntem fani Gina Bradea, am gasit retete retete exceptionale. Orice informatie am nevoie, o gasesc in proportie de 90% pe pofta buna.
Restul – denumiri, poze artistice sunt mai putin importante. Cu siguranta nu creem mancaruri noi in fiecare zi.
Oricum, important este sa intelegem ca fiecare om daruieste si exprima din ceea ce este. Si ca toate cuvintele urate sunt pentru si despre el insusi. Inteligenta consta in a nu rezona cu astfel de energii joase si a nu raspunde provocarilor.
Mi-ar placea mult sa ne cunoastem, va sunt recunoscatoare pentru munca minunata pe care o faceti!
Multumesc frumos, Camelia. Sunt Gina.
Exista tot felul de oameni. Eu nu ma cert, nu ripostez, ca nu se merita. Block si gata. Dar uneori scriu cateva cuvinte, nu ca sa ma justific, ci pentru ca daca am bun simt, nu inseamna ca sunt bleaga 🙂
Daca ai nevoie de o reteta sau o informatie si nu este pe blog, lasa intrebarea. Daca stiu, raspund cu drag 🙂
Va pup tare.