Chef Mihai Neacsu: cel mai important lucru pentru un om este cuvantul
Chef Mihai Neacsu este unul dintre cei mai tineri si mai talentati bucatari romani. Un om ambitios, direct, cinstit, care spune lucrurilor pe nume si te priveste-n ochi. Considera ca „cel mai important lucru pentru un om este cuvantul, fara el, esti un nimeni”. Asta, din punctul meu de vedere, spune totul despre un om. Mi-a atras atentia de cand l-am vazut la prima editie Top-Chef si l-am urmarit atent. Mi-a placut ce-am vazut. Am vazut profesionalism, pasiune, entuziasm, dorinta de perfectiune. Am vazut un om cu o adevarata coloana vertebrala, o verticalitate deosebita, care-l face sa puna mereu punctul pe i, extrem de firesc.
Este un om care nu are doar painea si cutitul in mana, are si cuvintele la el, si stie sa le foloseasca, sa creeze adevarate minuni. Si cu painea si cuctitul, si cu vorbele.
Este un profesionist complet si total dedicat.
Fiti cu ochii pe Chef Mihai Neacsu, omul asta va face istorie, va revolutiona bucataria romaneasca!
1. Cine este omul Mihai Neacsu? De unde vine? Si unde merge?
– Mihai Neacsu… hmm, pai sa vedem: m-am nascut in Foscani, oras drag mie, cum s-ar spune, intre vii. Tocmai am adunat sub centura 34 de ani si sunt bucuros, asa cred eu, ca nu i-am trait degeaba. Copilaria, in mare parte mi-am petrecut-o in Vrancea, la bunici , bunicul fiind responsabil de ceea ce sunt azi, un om pasionat de ceea ce face, mandru ca sunt roman si vrancean, un om cu o conduit puternica foarte greu de clatinat. De la el am invatat o fraza care imi calauzeste inca pasii in viata: „cel mai important lucru pentru un om este cuvantul sau, fara el, esti un nimeni”.
Parintii mei erau foarte stricti cand venea vorba de scoala, am facut meditatii in diferite limbi, matematica,romana etc. Am avut un program destul de incarcat si enervant pentru un pusti, dar am realizat mai tarziu, cand puteam sa stau de vorba in trei limbi, fluent, cat de mult vor conta pentru cariera mea de mai tarziu. In concluzie, succesul unui om incepe sa se cledeasca inca din copilarie, si cred ca educatia e un factor foarte important.
2. Cum de ati devenit bucatar? Drumul parcus, cursuri, concursuri, premii
Am terminat liceul si ai mei voiau in continuare sa urmez o facultate, cea de silvicultura vroia tata (ai mei sunt ingineri in industria lemnului, am crescut cu rumegusul in nas cum s-ar spune), dar eu aveam alte inclinatii, imi placea sa gatesc. Dupa liceu m-am angajat la un restaurant cu foarte mari pretentii, din Onesti, pe post de ajutor de pizzer, la primul cuptor pe lemne pe care il vazusem in viatamea. Dupa o anumita perioada incercam sa ma indrept cat mai mult spre bucataria restaurantului. Am avut parte la inceput de niste bucatari foarte rautaciosi, si cu toate astea nu au reusit sa ma faca sa renunt, ba chiar din contra, au reusit sa creeze, zic eu, un om foarte ambitios si incapatanat in acelasi timp.
Am ajuns bucatar – sef la restaurantul respectiv in 2 ani, la varsta de 20 ani!
De acolo e o intreaga poveste, nu m-am oprit nici in ziua de azi sa studiez tehnici, texturi, gusturi .
La 22 de ani am vazut un concurs la brasov pentru 25 de posturI de bucatar in UK, mi-am lUat inima in dinti si m-am dus. Printre cei 700 de bucatari care au fost selectionati(toti participantii au mai trecut printr-un preinterviu in limba egleza, posturile necesitau vorbirea fluenta in limba engleza)eu eram cel
mai tanar si cu cea mai mica experienta. Mi-am adus aminte vorbele mamei: „relax, n-ai nimic de pierdut”, asa ca am reusit sa obtin unul din cele 25 de posturi. Recunosc , atunci cand am iesit din sala de concurs, am fost atat de incordat incat m-am asezat pe o bordura si am plans de bucurie, aveam doar 22 de ani si eram angajat de cel mai mare lant hotelier din UK.
Pentru mine, acest punct va insemna cum ii spunem noi romanii, „sutul in fund”, pentru restul vietii. Am reusit sa urmez studiile unei facultati de profil acolo, am interactionat cu toate natiile si bucatariile lumii, de la stiluri de gatit, traditii, combinatii celebre, inovatie dar si organizare eficienta a unei bucatarii de top.
Au urmat multe locatii frumoase dupa aceea, am colaborat chiar si cu una din Italia in Lido Di Spina, mai sus de Ravena, am traversat cam toata Europa. Am invatat foarte multe despre viata unui chef, cum e sa te trezesti la 5 dimineata si sa pleci cu pescarii pe mare, sa gatesti fresh in restaurantul tau tot ce prinzi in ziua respectiva, cum sa folosesti un cuptor Tandoori de la indieni, cum sa faci un sos pentru shish kebap pe carbuni, de la turci si tot asa .
3. Cum este viata de chef in Romania? Dar afara? Faceti o paralela. Exista concurenta loiala sau neloiala? E frumoasa, banoasa, usoara, viata de chef? Ce satisfactii si insatisfactii sunt?
Viata de chef in Romania este putin mai complicata decat pe alte meleaguri, pentru ca ne aflam in prima faza a unei tranzitii de foarte lunga durata, dar e bine ca a inceput, tranzitie la care pun umarul mai multi colegi cu viziuni proaspete. Afara din tara, logistica pentru restaurant e foarte bine pusa la punct, scolile produc oameni de buna calitate special pentru o bucatarie profesionista, clientii sunt in general, foarte deschisi la nou. In concluzie, e mult mai usor sa creezi un restaurant de success acolo, decat in Romania. Meseria in general are mai multe satisfactii personale decat financiare, dar nici din punct de vedere financiar nu ne plangem, ajungand sa castigam printre cele mai frumoase venituri lunare din Romania.
3. Care e cea mai amuzanta intamplare din viata de bucatar? Dar cea care v-a enervat cel mai tare?
Viata unui bucatar nu prea e amuzanta, dar hai, fie. 🙂 Un client, si aici precizez ca era spaniol, mi-a cerut carpaccio cu mamaliga, iar dupa ce i sa explicat ca nu merge, a doua zi l-a cerut cu piure… 😀
Iar ce ma enerveaza cel mai mult, este incapacitatea unui om de asi folosi creierul.
4. Care e preparatul pe care-l gatiti cu drag, care e specialitatea dvstra? Ce nu va place sa gatiti?
Pentru mine, bucatarul care are o specialitate este un om limitat, de ce sa te limitezi la o singura specialitate, cand poti avea o mie, si nu exista ceva sa nu-mi placa sa gatesc. Daca nu-mi place ceva, modific pana iese pe placul meu.
5. Cum a fost experienta Top-chef. Ce schimbari a adus in viata dvstra, bune sau nebune?
Experienta de la top –chef mi-a adus foarte multi prieteni dragi din industrie, noi ne-am simtit ca intr-o familie acolo. Schimbari a adus, mai mult bune decat rele, si cea mai frumoasa e cand te recunoaste lumea peste tot.
6. Dati cititorilor o reteta marca dvstra? O reteta rapida, cu poza.
Nu dau retete de nici un fel , pertru ca bucataria pe care o practic e mult prea grea pentru amatori, ar trebui sa stam impreuna vreo doi ani, si dupa asta, as putea sa va recomand o reteta .
7. In ce proiecte sunteti implicat acum? Ce proiecte de viitor aveti?
In momentul de fata, de vreo 4 ani, fac training-uri petru restaurantele care se deschid noi, sau au nevoie de „reparatii capitale”. Mai am un proiect care se cheama 240 – vedeti aici, in care incercam sa dam idei de plaiting pentru toti bucatarii din Romania. Este sustinut doar din forte proprii, impreuna cu sotia (sefa pe partea de desert) si doi prieteni: Victor Arsene – foto, Cosmin Dragomir -text.
8. Ce ati dori sa schimbati in mentalitatea culinara romaneasca- bucatarie (restaurant, chef, bucatar) versus client.
Din pacate, trebuie schimbat in primul rand mentalitatea proprietarilor de restaurant, vor forta de munca ieftina, dar rezultate gigantice, ceea ce este imposibil. As vrea sa intalnesc intr-o zi, omul care sa se laude cu cat a investit in oameni, nu in gresie si scaune. Cand vine vorba de personal, mi-as dori sa fie mult mai dedicati meseriei si mai ambitiosi. Increderea proprietarului in angajat si viceversa, sa fie de fier, doar asa vor prospera, ca o echipa. Vedeti aici 10 sfaturi pe care Chef Mihai Neacsu le da patronilor de restaurante.
9. Ce parere aveti despre romanii din diaspora?
Am trait mult timp printre ei, am cunoscut ca noi toti diferite tipologii de oameni, dar un lucru va pot spune, si de aici trageti voi o concluzie: nu mi-am facut tara de ras niciodata si am sustinut cu mare mandrie ca sunt Roman!
10. Ce parere aveti despre bloggerii culinari?
Apreciez bloggerii culinari care se respecta, si prin asta ma refer la cei care nu posteaza doar de dragul de a posta, si la cei care nu se lasa induplecati de anumite „favoruri” pentru a crea articole favorabile unora. Dar in general, un blogger bun poate desfiinta un bussines foarte repede, si ma refer aici la unul cu foarte inalte cunostinte gastronomice, respectat de comunitate, si cu foarte multi urmaritori pe pagina sa. La noi inca nu e cazul, mai au mult de munca pana vor ajunge la nivelul in care o sa luam in considerare criticile aduse de ei. Sunt necesari, chiar vitali pentru dezvoltarea restaurantelor in orice tara din lume, dar la nivelul la care sunt in Romania sunt ca si inexistenti, se adreseaza mai mult gospodinelor .
Fotografiile fac parte din Proiectul 240 si sunt ralizate de Victor Arsene. Splendide fotografii!
Mai multe interviuri cu oameni care stiu ce spun in bucatarie – vedeti aici.
