Alb negru sau color?
Traim intr-o lume nebuna, aglomerata, stresanta si stresata, in care tehnologia a avansat in mod fantastic, totul se rezuma la net, retele sociale, telefonie mobila, aparatura de ultima generatie in toate domeniile. Pai, in zilele acestea, moderne (moderne erau considerate si vremurile de acum 100-200 de ani de catre traitorii vremii, dar acum sunt moderne pentru noi), poti sa ai aparatura pentru orice. Nu e nevoie sa mai faci nimic, trebuie doar sa stii sa folosesti toate minunatiile tehnice care apar, din ce in ce mai mici si mai subtirele.
Imi amintesc de vremurile copilariei, acum mai bine de 40 de ani, cand cine avea televizor si frigider era cineva! Erau niste hardughii de televizoare, cat jumatate de tractor , cu tub mare cat o damigeana, iar cand le deschideai, dura cateva minute bune, poate chiar zeci, pana se incalzeau si vedeai ceva. De vazut vedeai sau ghiceai, erau televizoare care mergeau pe baza de pumni si suturi, juca imaginea, vedeai imaginile cu susu-n jos, erau transmisiile proaste si-n purici…mare veselie. Si obligatoriu pe televizor trebuia sa fie un mileu din macrame sau lucrat in puncte si nelipsitul peste din sticla sau catel din ceramica. Cine avea elefant, deja era ultimul strigat al modei. 😛
Nu are rost sa va mai spun de programul care era doar seara cateva ore si dimineata cateva ore, martea era seara de teatru, miercuri de cinemateca si aveai sanse sa vezi cate-un film vechi, iar sambata si duminica mai erau uneori sanse sa vezi filme. Mai mult romanesti erau filmele, dar nu-mi parea rau deloc, eu si-acum iubesc „Toate panzele sus” cu Ion Besoiu sau „Pistruiatul” si multe altele. Desene animate, erau cateva minute seara si eram satui de Mihaela si prietenii ei. 🙂 Cat de multe-am invatat de la Teleenciclopedia!
Stiti cand si-au cumparat ai mei primul televizor? Aveam cam 6-7 ani, au stat saptamani in sir la cozi, s-au inscris pe liste nesfarsite, au dat spaga la greu si pana la urma, a aparut si minunatia minunatiilor la noi in sufragerie. O chestie imensa, maron-inchis, pentru care s-a cumparat o masa de televizor speciala. Nu conta ca ocupa jumatate din sufragerie, din cutia de chibrit muncitoreasca-n care stateam si ca-ti beleai picioarele pana la sange, sau ca avea culoarea vantului turbat. Asa ingrozitor de mare si urata cum era, ai mei erau tare mandri de-asa realizare importanta si se laudau tuturor. Pai mergea taica-meu cu pieptul inainte si tantos ca un cocos, ca avea teveu. 🙂
Fiind la Galati, uneori mai aveai norocul sa prinzi posturile rusesti. Maaama ce bucurie mai era! Va dati seama cat de bine intelegeam holiscàhazeaistvennàie aia. Iar la desene era „no pagadi”, credeti ca l-am uitat? Pur si simplu ma uitam ca vaca si intelegeam ca boul. Da, dar ma uitam la teveu, da?
Mai erau si filme traduse-n romaneste si ala era extaz pur! Erau filme patriotice mai mult, in care vedeam cat de grozav e poporul rus. 🙂
Cand m-am casatorit, cu banii de la nunta mi-am luat un frigider si-un televizor alb negru, atat. Erau al naibii de scumpe, cateva salarii bune sau faceai imprumut la CAR. Pai, eram smecheri ca noi le-aveam de la inceput! Era imediat dupa Revolutie, aveam pile, asa ca le-am luat rapid, fara multa spaga. Incepuse apoi nebunia aceea cu televiziunea prin cablu si prindeai si canale straine, erau si canale de filme. Nu erau traduse, erau multe-n italiana si engleza, dar ce mai conta? Am strans banii, am mai imprumutat si-am mers sa fac abonament pe 2 ani, ca aveai reducere 2 luni. Era si-acolo ditamai coada, ca asa-i poporul roman, face totul la coada. Si-am stat la coada o zi intreaga si cand am ajuns, in sfarsit, in fata, era o obosita la ghiseu, de-ti venea s-o bati cu slapul. Eram si gravida-n 7 luni, abia stateam sa nu ma scap pe mine si ametita aia mi-a latrat niste chestii de-mi venea s-o strang de gat: nu aveam nu stiu ce acte ale casei la mine, asa ca i-am pasat discret sutaru” si s-a imblanzit. Apoi mi-a spus ca o sa-mi traga cablul dupa 2 luni. Hai, sa mori tu! I-am mai pasat un sutar si se uita lung, de-mi venea sa-i dau cu papornita-n cap. I-am mai dat un sutar si gata, mi-a promis ca a doua zi am cablu. A durat 3 zile, dar nu mai conteaza, ca eram in extaz. Cine mai era ca noi? Sa va spun cate nopti pierdeam cu nasii si prietenii uitandu-ne la filme? Stateam inghesuiti cu totii claie peste gramada, ne uitam la filmele alea netraduse si traducea cate unul dintre noi, in general eu si nasul, ca eram mai buni de gura. Stiam italiana din parti, dar le brodeam al naibii, ca-mi iesea pana la urma cate ceva. 🙂
Primul televizor color l-am cumparat in rate, era ceva mai micut si eram tare mandri de el. Cumparasem copiilor un joc pe televizor, aveam casete cu joculete si trebuia sa tragi televizorul si sa bagi niste cabluri la spate. Mi s-a parut o minune televizorul ala, nu conteaza ca era mai mult rosu decat alte culori, aveam teveu color, eram si noi in rand cu lumea. 🙂
De Craciun era parada Tom si Jerry, se dadeau non stop desene animate cu Tom si Jerry. Stateam aliniati toti 4 in pat (eu, sotul si copiii) si ne uitam la televizor. Imi planificam totul din timp, sa am mancarea facuta, sa nu fim invitati nicaieri si nici noi sa nu avem musafiri si stateam toata ziua si ne uitam la animeuri. Stim pe de rost toate episoadele, le-am vazut de zeci de ori. Frumoase timpuri! 🙂
Acum, este atat de usor sa-ti cumperi un televizor, sunt oferte, reduceri si promotii peste tot, sunt magazine online unde dai comanda si-ti este adus televizorul acasa, fara sa te chinui, fara sa dai spaga, fara nimic. Tot ceea ce ai de facut este sa te uiti pe site si sa-ti alegi televizorul preferat: mai plat, mai curbat, ba chiar poti sa ai un adevarat sistem audio-tv acasa, sa ai conditii ca la cinema. Acum, un Smart tv 3D iti ofera lucruri pe care nici nu le visam, vezi imaginile de parca esti acolo, in mijlocul actiunii, te poti conecta la internet direct pe televizor, doar cu ajutorul telecomenzii, poti vorbi pe Skype gratuit, cu oameni din toata lumea si multe altele.
Sunt avantaje si dezavantaje si acum si atunci. Imi plac enorm televizoarele destepte de acum, dar mi-e dor de bucuria pe care o aveam cand teveul ne lasa sa vedem un film intreg, cu sau fara purici. 🙂
Tu-ti mai amintesti de acele vremuri? Cum a fost la tine?
Am scris acest articol pentru SuperBlog 2014.
70 COMENTARII
eu nu m-am nascut cu televizorul in casa dar l-am primit cu drag in viata mea…si cu toate ca nu era mare lucru de vizionat ne adunam pe langa el ca mustele….si daca stau si ma gandesc eu am si acum prin casa pus bine acel peste din sticla ( mostenire de la socri ) … 😀
Iubesc televizoarele SMART.
ce bucurie ce veselie era pe capul nostru ..mai ales cind ne uitam la desene animate cu Tom si Jeri ,si sa nu uitam filmele cu Stan si Bran ,aveam o placere deosebita .Si toate aceste bucurii au fost cand au aparut primele televizoare alb negru …
Imi sunt tare dragi amintirile din copilarie,dar apreciez tehnologia zilelor noastre…ma topesc cand imi vad nepotelul de 1 an pe ecran 🙂 Din punctul meu de vedere,tehnologia actuala imi face viata mai frumoasa
Si mie imi place tehnologia moderna, dar uite ce amintiri placute mi/a starnit Gina cu pestisorul ei :)))))
Uf,parca-mi doresc sa fi avut si eu pestisor sau mileuri pe tv :)) Pastrez cu drag mileurile bunicii, iar peste de sticla am vazut la targ. Poate cumpar unul,sa completez setul:)
😛
Gasim un pestisor pe undeva 🙂
Daca spuneam ca aveam o rama, oare cum era?? 😀
Adica???
:))))))))))))))))))))))))))))))
Mă cuprinde nostalgia când îmi amintesc de tv-ul nostru Diamant…
Asteptam cu nerăbdare desenele animate cu Mihaela,Bălănel și Miaunel…
Povestea de seară cu tanti Ludmila.
ohooo cit de demult parca nici nu era ,imi amintesc cind o vecina isi cumparase televizor parintii au vrut sa vada un film iarvecina neavind copii a zis ca poate merge oricine la film dar fara copiii.Mama a zis ca nu vrea si a doua zi a plecat in ungaria si a venit cu televizorul.
si cu toata tehnica de azi e foarte bine altfel nu ne-am fi cunoscut ,imi lipsesc doar parintii si fratele meu care e f.departe .
o daaa si noi am avutunul cu sticla in fata ecranului se numea E47 ,apoi diamant si nu mai stiu ,oricum era altfel de viata si parca mai frumoasa !!!
Frumoase vremuri, dar au apus. Eu nu stiam greutatile pt ca nu-mi spuneau decat ce era placut. Am avut tv color, mormane de banane, portocale, ciocolate, imbracaminte frumoasa (inclusiv blugi), lumea era mai buna, mai ingaduitoare, eram rasplatiti pt ceea ce faceam, aveam locuri de munca, educatie, concedii. Puteam sa invat si sa ma duc la scoala fara telefon mobil.
Nici eu nu m/am nascut cu el in casa…. iar dupa ce ai mei l/au cumparat era mai mereu defect. A mers multa vreme pe baza de pumni – ii placea mult sa fie plimbat in patura pe la diversi depanatori 🙂
Prețuiam mai mult atunci
televizorul..ce așteptam să vina Mihaela!
Ce iubesc acum însă este tv în 3d ☺ne-am luat unul, economisit din greu… Însă s-a meritat!
Imi amintesc, ca de multe ori mergeam sambata, de dupa amiza pe la vecini ca sa vad „Tarzan” :))
Poti sa dai la peste 😀
Ce viața trăim ?
Cu Johnny Weismuller 🙂
Daaa, uitasem! Si cusma lui Guguta 🙂
Acum imi dau seama ca nu am avut peste de sticla 🙁 Sunt trista…. 🙁
:))))
Lasa, mamica, iti dau eu o balena , o tii in dormitor :))))))))))))))))))))))
hahahaha – faci tu asta pentru mine? 😛
Trimit si-un balenoi, gata, nu mai plange :)))))))))))))))
Si atunci le ofer lor dormitorul????? 😛
😛 pai vrei pestisori sau nu?
Off…ce de amintiri mi-ai rascolit…mi-au dat lacrimile Ginuto!
By the way…noi aveam elefant !:)))))
Si ce de pumni mai trageam la Diamantul ala maroniu si ce frumoase erau filmele de pe bulgari, mai ales cand nu vorbeau tampitii peste si auzeai si tu ceva in engleza:))), mami si tati ne traduceau…ppff…parca-l vad pe Franco Nero in filmul cu dolarul gaurit!
Si-acum…am tv in fiecare camera…si-n bucatarie chiar:))…7 la numar toate…Mai aveam vechi, doua micute si inca unul mare. Le-am donat…ca ne-a luat sotul numai din cele mari si subtirele:))! Ti-as poza elefantul, ca-l are si soacra-mea identic!:))))
Imi amintesc…erau cu totul alte vremuri!!Tv alb-negru,filme si desene -cu ratia.Imi amintesc ca erau unii care isi puneau celofan colorat pe ecran,parca albastru vazusem la cineva :)))).Cine avea video,era tareeee!Ne adunam mai multi pe la cate un vecin si ne uitam la filme,ce fericiti eram!!Iimi amintesc ca intr-o seara am mers mai multi prieteni in scara vecina la o prietena sa vedem un film de groaza.Vaaai ce frica mi-a fost sa vin acasa pe intuneric,sufla vantul si fosneau frunzele ca in film!!!Imi amintesc de desenele cu Mihaela,filmele cu Charly Chaplin,Stan si Bran,filmele romanesti.
Sincer,nu mi-e prea dor de acele vremuri,cu doua ore de Tv. pe zi -daca aveam noroc sa nu se ia curentul in acele doua ore.
Pentru voi cum au fost acele vremuri?
Noi aveam un televizor Dacia.Era un adevarat ritual sa te strecori pe langa el(era asezat langa peretele cu ferestre),sa iei cablul,sa-l introduci in priza,apoi sa astepti sa apara imaginea.Imi amintesc de serile de miercuri,cand erau Telecinemateca si Reflectorul.Bunica-mea pregatea din vreme painea prajita unsa cu unt(aveam pile,nu mancam margarina- o foloseam doar la prajituri) si ceaiul.Ne asezam pe scaunele din sufragerie si urmaream cazurile propuse sau filmele sovietice in care mi se parea atunci ca aia numai alearga tot filmul pe cai.Imi aduc aminte de artistii de atunci.Stiu ca Doina Badea mi se parea rece si urata,iar atunci cand am redescoperit-o dupa ani,m-am mirat de cat de proasta fusesem la vreme.M-a cucerit la fel de mult pe cat mi se parea atunci de inabordabila.Desenele animate le mai stiu doar cu numele.Nu ma interesau atunci.O vara intreaga mi-am petrecut-o cu Toate Panzele sus! si cu genunchiul julit rau.Urmele se vad si acum.Colorul nu imi provoaca fiori.Nici nu prea caut prin magazine noutati.Imi place sa le primesc,sa capat instructiuni de folosire.Nu am nervi sa descopar toate functiile.Poate la a doua tinerete va reveni interesul.Poate.
Atunci am vazut Satra- in ruseste, desigur si am aflat prima data de Nikita Mihalkov 🙂 .
Dar erai „obsedata” rau de filmele netraduse :)))))))
Corectura-alergau
Exact ca la tine,mi-ai adus aminte de copilarie..ne strangeam cu vecinii de pe strada si ne uitam la filmul ala cu Marioka ..era coreean sau japonez,nu mai stiu..sau filmul ala polonez cu Gaspar,care incepea cu tropote de cai..si Cei 4 Robinson..nebunie!Si desenele de sambata dimineata..si rusii cu dansurile lor ciudate;))..apoi Revolutia si tumultul de programe colorate..atunci si aveam timp si n-aveam la ce ne uita..acum avem 'n' programe,televizoare care mai-mai ca se deschid singure si-ti racesc si berea…dar de unde timp??
Asa este 🙂
Cert este ca, daca as fi nevoita sa renunt la tehnologia de care dispun acum, mi/ar lipsi internetul, calculatorul… si altele, dar mi/ar lipsi mult telefonul siiiiiiiii cred ca nu as mai putea sa ma uit la un tv alb/negru 🙂
E ciudat un tv alb negru acum 🙂
Vaiiiii ce timpuri….cu toate k aveam un tv in casa caruia ii cam placeau pumnii ;)))) mi e dor de vremurile alea…mi e dor de tv ala care era vai de capu lui si care al dracului ii place sa se strice doar cand aveam eu e a important de vazut la tv….
Ceva vroiam sa scriu :))))))la ultimul rand
Sa stii ca da 🙂
O daa, lampa PL 500, vestita lampa care avea probleme si pe care toti o cautau!! 🙂
Eu nu/mi amintesc de :cusma lui Guguta” … 🙁 Oare is chiar atat de batrana??? 🙁
Era la rusi 🙂 , voi acolo, la olteni, nu prindeti rusii 🙂 .
😛 Eu nu m/am nascut si crescut la olteni!!!!! Eu m/am nascut si crescut langa unguri 😛
Hmmmmm 😛
Am prins si eu perioada aia..sincer si acum m-as mai juca pe afara,si as face ce faceam cand aveam 8-9 ani,doar ca nu prea mai am cu cine..
Super articolul, mi-a placut foarte mult 🙂
Multumesc frumos 🙂
Imi amintesc ca atunci cand se deregla UNICUL program…. trebuia „umblat” la antena de pe casa si atunci ne mobilizat toti. Unul sus pe casa, altul afara si altul in casa in fata televizorului – era un fel de telefon fara fir :))))) Uneori participau si vecinii la „jocul” acesta :)))) Distractiv, nu? 😛
„mobilizam” – am vrut sa scriu 🙂
Daaaaaaa 🙂
eu am avut un televizor pe lampi ,care il am si acum ,e vechi dar merge mai bine decat cel pe care il am acum,dureza foarte mult pana se deschide ,dar e o amintire foarte frumoasa de la parinti.
Mare noroc!!!! Televizorul pe care l/am avut noi, trebuia aruncat inca de a doua zi :))))
super articolul e foarte frumos scris 🙂
Ooooo ce vremuri!!!
Hmm oare sint batrana daca am inceput sa zic tot mai des "ce vremuri", "pe vremuri" si "pe vremea mea"?! :)))
Am avut tv cu lampi. Avea si o folie colorata care se putea pune pe ecran, doar ca folia era colorata in degrade :)))
Macrame pe tv n-am avut, dar bibelou elefant si frigider, da :)))
Imi aduc aminte cu placere de Teleenciclopedia, de Tzatani film la sarbi, de Dallas si alte bucurii pe care le asteptam.
Acum avem posibilitatea de a urmari filmele chiar imediat dupa lansare. Poate e bine, dar stii ce lipseste la toate aceste muuulte filme pe care le putem vedea la orice ora din zi sau noapte, colorate foarte? Entuziasmul care ne cuprindea cand stiam ca urmeaza cutare film, pasiunea pe care o puneam in povestile despre el, filmul mult asteptat, freamatul si tensiunea de dinainte, socializarea cu vecinii, prietenii, rudele, gogosile calde pregatite pentru film. Toate astea lipsesc acum, cu cine sa vorbesti despre ultimul film minunat vazut cand fiecare vede altceva? Si care dintre toate filmele pe care le vizionam ramane in memorie dupa ani si ani, asa cum au ramas multe din cele vazute in alb-negru? Si, nu, nu am avut pestisor, nici elefant, nici catel, inseamna ca nu eram in trend. Eram un nimeni, dar, Doamne, cat de multe am invatat de la dulapul ala mare, mare!!!!
chiar daca era mare restrictie la multe lucruri, au fost vremuri frumoase si pe timpul lui Ceasca. Atunci aveam televizor alb negru SIRUS 208, era minunat chiar daca vedeam doar un desen animat. Apoi au aparut un fel de sticla colorata care se punea pe niste suporti si apoi o asezam in fata televizorului si deja imaginea era color, era un fel de televizor alb negru upgradat
Ce vremuri! Cum asteptam noi sambata ptr 10 minute de desene animate 😀
Asa e 🙂
Da cum sa nu-mi amintesc! M-au napadit amintirile citind acest articol care in mare parte pare sa descrie viata mea. Noi am avut televizor cand eu eram inca mica si stiu ca veneau in fiecare seara la noi o gramada de oameni sa se uite la film. Eu ieseam in hol si luam toate incaltarile din hol la rand si dadeam o roata prin holul larg apoi schimbam perechea si tot asa de la capat, incercam pana si cizmele de guma sau bocancii murdari, fapt pentru care mama ma certa… ei… a fost o data ca niciodata!… Frumoasa povestea si scrisa cu mult umor! Multumesc d-na Gina! 🙂
Multumes si eu 🙂
Oooooo… ce amintiri frumoase! asa este cum spui 🙂 noi aici in zona mai prindeam sarbii cu antena daca aveai…… cine nu avea antena, punea furculita de aluminiu si vedea doua programe sarbesti. Imi aduc aminte cand eram copil , cum ne spunea ”Noapte buna copiii” Mihaela :).
Gina, imi place tare mult cum povestesti, povesti adevarate .
Multumesc frumos 🙂
Asta înseamna viata grea într-o lume ce evoluează foarte rapid, probabil și copilul meu va face astfel de remarci despre viata ei din copilărie.
Imi amintesc cu drag cand ne uitam la tv-ul alb-negru ,la filmele cu Veronica la desenele animate cu Tom si Gery,Mihaela, Miaunel si Balanel,la filmele cu Pistruiatul,Tarzan si ca la ora 24 nu mai era nimic la tv ,….,am crescut si era nebunia tv-urilor color ,ai mei erau deja in varsta si imi amintesc ca vandusem un pui de catel la Bucuresti unui tip care avea tv-uri si-n hol si in camere si in bucatarie toate pe masura incaperilor ,mi-am exprimat parerea ca as fi cumparat si eu unul dar era tare greu si atunci m-a ajutat cumparand unul pe numele lui iar eu i-l platisem in Rate .Era un tv color sport MEGAVISION dar de atunci toti ne-am uitat la el pana cand a venit si cel mare.A evoluat intr-atat electronica ,ca acum ne uitam pe tableta ,iar de tableta ai fi auzit numai cu alta denumire daca citeai o carte sience-fiction si cu extraterestri.
am avut tv cu lampi, apoi tv diamant vai greu am luat unul color. erau emisiunile tv cu ratia la fel si curentul nu imi este dor de acele vremuri. nu as da pt nimic in lume televizorul ce-l am acum. tehnologia a avansat la fel si noi
Ce frumos ați scris încât în timp ce citeam m-am întors înapoi în timp! Am povestit şi eu copiilor mei despre acele vremuri şi despre desenele cu Mihaela care țineau doar 10 minute.Dacă ne luam cu joaca pe când deschideam tv-ul, Mihaela ne saluta 😀 .Noi (eu şi soțul) am recuperat tot ce nu am avut, odată cu copii noştri.Ne uitam cu ei la desene, ne certau că ne jucăm noi primi cu jucăriile lor şi uneori, recunosc, am învățat de la ei multe, dspre tehnologia din ziua de astăzi! 😀
am avut un tv cu lampi..uneori de ardeau nu gasem de schimb dar era frumos si mult mai…putin stres inainte.
Acum am evoluat ne-am dat si noi pe Tvuri Smart.
🙂