Acum ceva timp, o familie de randunele si-a facut cuib pe o grinda, in spate, in magazia in care dorm gainile. Ne-am bucurat tare mult cand le-am vazut si le-am urmarit cu drag cum isi costruiau cuibul.
Apoi a venit momentul cand au iesit si puisorii. In fiecare dimineata, in jur de ora 5, ies si dau drumul la gaini. Le spun buna dimineata, cu ochii carpiti de somn (ies direct sa le dau drumul teroristilor, fara sa beau cafeaua, altfel e scandal mare 🙂 ). Si intr-o dimineata am auzit un ciripit aparte, niste glascioare mititele si pitigaiate, care ciripeau mai altfel. Eram obisnuita ca atunci cand deschideam usa, randunelele sa zboare rapid pe langa mine. Acum, aveam si puiuti :D.
Abia asteptam sa vina sotul de la munca, sa-i arat si lui puiutii. Stiti cum sunt cuiburile de randunele cu puisori? Se vad doar niste gurite imense, ceva negru cu bordura galbena, care cer mancare. 🙂 Asa arata, sunt 5 puisori dragalasi foc, parca-s luptatori ninja: 🙂
Ieri, cand a venit sotul de la munca, a intrat ca de obicei in spate, la pasari. Saluta copiii, le spune c-a venit acasa, ma barfesc bine de tot (sunt niste paraciosi cocosii mei, va povestesc si de ei, varsa gusa tot ce fac eu 🙂 ). Si l-am auzit strigand, sa ies rapid afara. M-am speriat, am sarit de pe scaun (ca de obicei, eu scriam pe blog) si-am fugit sa vad ce este. Ma gandeam ca iar au daramat gainile ceva, iar au fugit ratele pe sub plasa.
Nu a fost asta, din pacate a fost ceva mult mai grav: cazuse cuibul randunelelor si bietii puisori erau ascunsi pe jos. Bine ca nu i-au vazut gainile, sa-i atace. Ii luase sotul meu de jos si-i pusese intr-un cuibar, erau tare speriati mititeii.
A fugit sotul imediat, a adus bormasina si 2 bucatele de lemn, am luat castronelul pe care-l foloseam sa luam porumb din sca pentru gaini si imediat a improvizat sotul meu alt cuib. A pus in castron bucatile cuibului sfaramat, apoi paie si cateva pene de la gaini si a pus pui sorii inapoi. I-am tinut intr-un tricou curat, luat de pe sarma, ne-a fost teama sa punem prea mult mana pe ei, sa nu le impregnam mirosul nostru si sa fie respinsi de parinti. I-am pupat si eu si sotul, pe fiecare-n parte, cand i-am pus inapoi si i-am rugat frumos sa se faca mari si apoi sa revina sa depuna ousoare si sa scoata si ei puisori aici. 🙂 Randunelele zburau innebunite pe-afara, cred ca mai chemasera si rude sa-i ajute, erau 4-5 randunele. 🙂
Sotul meu nici macar nu se schimbase, era in uniforma de munca si l-am certat, pentru ca s-a murdarit. M-a privit si mi-a spus simplu:
-Nu-i nimic, am salvat 5 vieti, asta e mult mai important!
Am urmarit apoi, sa vad daca vin randunelele la puisori, daca-i accepta, sa nu-i lase sa moara de foame, sa nu respinga cuibul improvizat. A fost bine, au intrat randunelele la ei, azi dimineata cand am mers sa dau drumul la gaini, au zburat pe langa mine, ca de obicei, cand le spuneam buna dimineata. Peste noapte dorm impreuna cu gainile. 🙂
Probabil multi vor spune ca suntem nebuni, ca suntem ditamai oamenii, ca sunt atatia oameni care mor de foame … si pe noi ne doare de niste randunele. Adevarul este ca noi iubim orice animalut, la fel ca si pe oameni si nu-mi pare rau 🙂 . Am si un sarpe in gradina, e cam mare, probabil e sarpele casei. Ai mei l-au vazut mereu, il saluta, stau de vorba cu el, Diana i-a facut poze. Eu nu l-am vazut si nici nu vreau sa-l vad, mi-e tare frica de serpi. Dar nu vreau sa moara si ma bucur sa stiu ca e acolo. 🙂
Asa suntem noi. 🙂
Voi cum sunteti?
Pfff, draga mea sunt fix de aceeasi parere cu tine.
Si eu iubesc orice animal Si orice buruiana. Mi-e mila sa arunc o floare atunci cand le rareasc, darmite sa abandonez o vietate. Si parintii mei au cuiburi cu randunele in grajdul animalelor.Tata zice ca-s aceleasi familii 🙂 . Nu le-am mai vizitat de muuulta vreme . Sa stii ca in week end o sa le fac o vizita. SI cateva poze, daca le-oi gasi acasa. Sa ma laud si eu 🙂
Asa este 🙂
daca tot te plangi ca nu ai vazut sarpele,pot sa-ti dau pozele sa vezi ce negru si frumos e 😀
Sa nu-ndraznesti, ca te bat o sapatamana, ma odihnesc juma” de zi si-o iau de la capat!!!!
da,da.cum sa nu :))
Atunci te bat 2 saptamani, fara oprire 😛 :))) Asa, din dragoste 😛
abia astept.iti aduc o curea,un bat,ceva?iti aduc si o scara daca vrei 😀
:))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
am sa vad eu cum inghesui o scara in valiza….
O aduci personal 🙂
pai da,am s-o var in valiza cand vin
Am 2 cuiburi la mine la geam la etajul 4 de vreo 4 ani, le numesc “galagiile mele” si le iubesc cu draci, din cand in cand vorbesc cu ele, cateodata ma inteleg, cateodata nu, acum unul din cuibuir e surpat si o familie de randunele vrea sa stea acolo dar mi se pare cam tarziu sa il construiasca, e ceva ce pot face? Mi s-a spus ca sa nu intervin ca vor pleca. Ceva legat de miros sau nu stiu… Adica cineva a cimenta cuiburile si nimic nu s-a intors, eu vreau galagiile mereu inapoi, imi amintesc ca viata merge inainte si ca este frumoasa, la fel ca ele. Nu poti sa nu le iubesti……
As este. Recomand sa puneti o sita din plastic, bine prinsa de copac. Daca este castron, sa nu ramana apa de ploaie. Incercati sa puneti si o casuta de pasari. Vedeti ce vor alege.