Bucatar profesionist sau amator?
In ultimul timp este o explozie de articole culinare, multe persoane fac diverse scoli de bucatari si se-mpauneaza cu titlul de Chef, mai mult sau mai putin pe merit. Mi s-au fluturat de multe ori prin fata nasului diplome de bucatari, oameni care cred ca daca faci o scoala de cateva ore, gata te poti auto-intitula Chef 🙂 si deja ai mare experienta culinara.
Voi vorbi despre bucatarul profesionist versus bucatarul amator din prisma mea, a omului care cunoaste foarte bine ambele categorii. Am facut multi ani de scoala culinara, adica am absolvit un liceu economic, profil alimentatie publica ( treapta 1 la zi- 2 ani si treapta a doua la seral – 3 ani) plus scoala profesionala de 1,5 ani. La acestea se adauga alte cursuri de perfectionare, concursuri la care am participat, expozitii culinare, plus cativa ani in care am lucrat ca bucatar, cofetar, patiser, barman, magazioner, ospatar…efectiv am facut de toate in alimentatie publica. Dupa cativa ani de munca inumana si jigniri en-gross si en-detail, dupa ce mi-am nenorocit sanatatea, am plecat. De-atunci sunt bucatar amator, sau mai bine spus, semi-profesionist, pentru ca eu cunosc bazele bucatariei. Deci sunt in masura sa vorbesc si sa va spun de ce lumea bucatariei nu este deloc idilica, mai ales pentru o femeie. Am fosti colegi de liceu sau de serviciu, putini ce-i drept, care au ramas si lucreaza si acum ca lucratori in alimentatie publica. Multi sunt niste ratati, profesional si familial, au grave probleme cu alcoolul, foarte putini au reusit sa se afirme. Iar dintre femei au reusit sa avanseze si mai putine. Am fost extrem de mandra cand fosti colegi au devenit bucatari-sefi si apoi Maestri in arta culinara, am plans cand am vazut ca le sunt recunoscute meritele si m-am bucurat pentru ei 🙂 . Dar au muncit enorm ca sa ajunga acolo,zeci de ani, au suportat multe, au inchis ochii si au lasat capul jos. Iar pentru femei a fost si mai greu, pentru ca au muncit de 10 ori mai mult decat un barbat si au inghitit mult mai multe umilinte…
Viata de bucatar profesionist este extrem de grea, inseamna nu doar preparate gustoase, competitii fastuoase, cinste, onoruri si in nici un caz nu inseamna bani multi :). Foarte putini bucatari au parte de recunoastere bine-meritata si un salariu de bun simt, in mare parte barbati si prea putine femei. Nu sunt o feminista convinsa, sunt intotdeauna de partea valorii reale, indiferent de sex, religie, nationalitate…etc. Viata de bucatar inseamna o munca epuizanta, multe ore peste program, cel mai adesea neplatite si fara libere ulterioare, inseamna salariu prost de cele mai multe ori, nervi, stres, dureri de spate si de picioare, reumatism si hernie de disc. Un bucatar nu are pauza de masa cum are un muncitor in uzina, de cele mai multe ori baga in gura cate ceva din mers, nu are timp sa stea la masa omeneste. De multe ori, dupa o nunta sau un eveniment de mare amploare, bucatarii sunt epuizati de munca si infometati, pentru ca n-au avut timp sa manance. Daca reusesc sa bea o cafea din fuga, este o mare realizare. 🙂
V-ati gandit cine descarca alimentele? Sacii cu faina, fasole, cartofi, varza, lazile cu alimente care-ti rup spatele? V-ati gandit cine curata toate legumele pentru mancare? Sunt masini de curatat cartofi, da, dar ceapa, morcovul, ardeii etc- toate se curata la mana. Ce placere extraordinara este sa cureti zeci de kg de peste sau fructe de mare, sa faci rani la maini? Dar cand vine toamna, cine pregateste conservele si muraturile pentru iarna? E o placere de nedescris sa stai peste program, in frig si ud din cap pana-n picioare, sa pui varza si muraturi. 🙂 Totul neplatit si cu multe picioare-n fund, insulte, hartuire sexuala la greu… Pai daca te-a mancat mai jos de spate sa te faci bucatar, e clar faptul ca nu te duce mintea mai mult decat sa cureti cartofi si ceapa, nu-i asa?
Intr-o bucatarie se lucreaza contra cronometru, totul se face de la foarte repede in sus, mai mult sau mai putin bine, mancarea este mai mult sau mai putin buna sau/si aspectuoasa 🙂 . Se fac din mers glume, sunt rasete rapide, aproape isterice, nervi, injuraturi si felicitari, greseli si reusite, totul intr-un carusel nebun si zgomotos, in care nu rezista multi. Un bucatar profesionist nu are timp sa aseze un platou sau o farfurie ore intregi, sa bibileasca la nesfarsit o rosie sau sa dezoseze 3 fire de marar si-apoi sa le puna pe bigudiuri. Totul e rapid, in cateva minute totul trebuie sa mearga ca pe banda rulanta, „totul se face din incheietura”, dupa cum imi spunea un Maestru-n arta culinara, Nea Titi, odata. 🙂
O alta problema: se spune ca cei mai buni bucatari sunt barbatii, nu-i asa? Haideti sa fim seriosi! 🙂 De ce sunt foarte putine femei in arta culinara, o sa va spun eu: pentru ca femeile nu sunt promovate, pentru ca sunt demotivate, insultate, hartuite sexual la greu, puse la facut curatenie si multe altele de genul acesta. Pentru ca depinde foarte mult de seful de restaurant/patron, daca promoveaza femeia sau barbatul bucatar, pentru ca rar se fac avansuri sexuale unui barbat si mult mai des femeilor. Da, fiecare padure-si are uscaturile ei, nu iau apararea femeilor din industria culinara, spun doar ce-am vazut si ce-am patimit eu. Un barbat bucatar sta la sprit cu seful, merg la meci, discuta despre femei- misoginismul este la cote inalte, dar o femeie… pai ce sa faca daca nu bea alcool? Iar daca nenorocita asta de muiere mai are si principii si coloana vertebrala si nu accepta sa fie pipaita, trasa de sani si verificata ce culoare de chiloti poarta/daca poarta, pai nu e clar ca nu este buna de nimic? Cum sa promovezi asa dihanie inutila? Iar daca are marele tupeu sa treaca peste sef si sa se inscrie la cursuri si vrea sa avanseze, chiar daca acele cursuri sunt in afara orelor de program, se gasesc destule modalitati ca s-o faca sa intarzie, sa lipseasca, sau pur si simplu sa-i iasa pe nas si pe urechi totul.
Dar cine spala vasele la final, toate oalele, utilajele si ustensilele folosite, cine face curat luna in bucatarie, stiti? In 99 % din cazuri, tot bucatarii fac asta, in general femeile, desigur. 🙂 Sa va mai spun cum miroase un bucatar cand iese din bucatarie? Ca poarta cu el mirosurile de la toate preparatele gatite zilnic? Pana ajungi acasa si poti face un dus, porti cu tine meniul restaurantului- forma olfactiva. Si oricat de mult te speli si ce parfum folosesti, la un moment dat mirosul de mancare iti intra in par, in piele si acolo-ntepeneste, chiar daca stai la inmuiat o saptamana cu soda caustica si acid clorhidric, basca te mai freci si cu peria de sarma. 😛 Sa va mai spun cum strambau din nas pe langa mine diverse mimoze in autobuz sau cand mergeam seara la cursuri?
Sa va mai spun cum era sa lucrezi la o nunta? Pai la o nunta se lucreaza cel putin 24 de ore non-stop, fara pauze si daca reusesti in fuga sa ajungi la wc sau sa bei o cafea, esti mare. 🙂 Iar dupa nunta cu personal putin (ca seful spune nuntasilor ca lucreaza 8 oameni, dar de fapt sunt 5-6, sa ia si seful ceva bani), dupa ce muncesti ca un disperat, ramai in continuare la munca, pentru ca nunta este extra, nu-i asa? Te platesc nuntasii, asa ca pentru salariu ramai in continuare, cel putin inca 8 ore. De cate ori n-am lucrat cate 35-40 de ore, pentru un salariu mizerabil- adica minim pe economie…
Dar daca va spun ca eram insarcinata in 6 luni si ma trimitea seful dupa marfa si trebuia sa incarc si sa descarc sute de navete cu bere si sa le si vand pana seara? Sau ca eram insarcinata in 7 luni si m-a trimis la beci, in decembrie, cand era zapada afara si ger cumplit, sa sortez cartofii? Avea cam 1,5 m inaltime locul in care erau cartofii, un bec chior, mai mult intuneric si am sortat cartofii aceia imputiti o zi intreaga? Si asta pentru simplul motiv ca nu ma f… el, nu era plodul lui si daca voiam salariu… la munca, fa!!! N-am reusit sa ma-mbrac la vestiar, m-au ajutat colegele si am chemat salvarea, am ajuns la spital, cat pe ce sa peird sarcina. Am stat in spital 2 saptamani… si-apoi mi-am luat concediu medical.
Adevarul este ca arta culinara fara pasiune, nu este nimic. Dar la fel de adevarat este ca pasiunea se duce naibii cand vezi cu adevarat ce se-ntampla in bucatarie. Sa va mai spun cati bucatari buni se pierd? Ca oricat de bun si de idiot de entuziat ai fi, se pierde totul? E mare pacat de atata talent irosit. Sa va mai spun de bucatari care-si bat joc de preparate, gatesc cu ingrediente stricate, sau in sila, din proprie initiativa sau fortati de superiori?
Spuneti-mi cate restaurante cu adevarat bune cunoasteti, cu mancare buna, frumos prezentata, servire impecabila si placuta( nu musai la nivel de X margarete, stele si alte grade). Si asta nu doar in Romania, ci in intreaga lume. Am intrat in multe restaurante, mai modeste sau de super-lux, in Romania sau in strainatate si va spun sincer ca rar mi-a placut totul. Si nu sunt mofturoasa, nu caut nod in papura, nu ma dau mare.
Sunt si oameni cu adevarat deosebiti, oameni talentati, dar foarte putini avanseaza si devin cunoscuti. Majoritatea pleaca, dezamagiti, la fel ca mine. Nu o sa ma dau mare acum sa va spun numele unor bucatari cunoscuti pe care-i cunosc, mi-au fost colegi de scoala sau serviciu. Unii sunt oameni de mare valoare, altii nu 🙂 .
Este la moda acum sa se gateasca din bucataria internationala, cu ingrediente cat mai exotice, se reinventeaza bucataria romaneasca… Nimic rau pana acum, nu-i asa? Nu, nu e rau, dar este cumplit cand un bucatar roman nu este in stare sa gateasca preparate traditionale romanesti. Sincer, dispretuiesc astfel de oameni. Cineva mi-a atras atentia ca eu gatesc mai mult mancaruri traditionale, mancaruri de familie, ca nu sunt moderna, ca nu am fotografii cu preparate fusion, reinventate, prezentate in stil sofisticat. Pai, sincera sa fiu, nici nu vreau. 🙂 Multi se chinuie, dar putini sunt cei care intr-adevar au o prezentare cu adevarat deosebita si moderna. De multe ori, reprezentarile acestea sunt jalnice, cu farfurii mazgalite, preparate insirate fara noima, iar gustul este groaznic.
In schimb, de multe ori am mancat diverse preparate gatite de oameni simpli, amatori, dispretuiti de catre ,,marii profesionisti” reali sau inchipuiti, niste preparate traditionale absolut savuroase. Prezentate mai simplu, in maniera naiva, sau intr-un fel de-ti vine sa mananci si masa, preparatele bucatarilor amatori au un plus pe care profesionistii l-au uitat de mult: pasiunea, dragostea, sufletul… Daca este sa aleg intre un restaurant de fite, extrascump si o masa simpla, la tara, in batatura unui om modest, ghiciti ce aleg? Aleg gospodaria simpla. Nu se compara dragostea si ospitalitatea bucatelor acelea simple cu toate preparatele scumpe, chinuite si sofisticate din lumea asta !
In incheiere, pentru ca inchei aici, desi este foarte mult de vorbit pe aceasta tema, o sa va intreb : DE CE IN TOATA LUMEA SUNT APRECIATE TAVERNELE, PENSIUNILE, RESTAURANTELE MICI, DE FAMILIE, IN DETRIMENTUL MARILOR RESTAURANTE, DE SUPER-LUX?
Dupa acest articol, multi imi vor sparge capul si vor arunca dupa mine cu pietre, dar sunt obisnuita, iar daca cineva nu gaseste suficiente epitete ca sa ma „laude”, apelati cu incredere, am un repertoriu extrem de bogat, am adunat ceva ,,dezmierdari” de cand mi-am facut grup culinar pe FB si blog culinar. 🙂 Despre blog voi vorbi in alt articol, pe larg, stati pe-aproape. 🙂
De mult am in minte ideea acestui articol, asa cum am multe alte idei, toate notate frumos in agenda. Da, tot cu agenda langa mine stau, deprinderile nu se pierd usor, raman manager si la cratita. 🙂 Acum ceva timp am vazut un articol al lui Adi Hadean, un bucatar si blogger cu adevarat bun, care-mi place. Nu sunt de acord cu tot ce spune, e normal, pentru ca suntem oameni diferiti si eu nu sunt genul care sa pup in fund. Dar omul acesta spune bine ceea ce spune si-mi place. Articolul lui Adi Hadean il puteti citi aici.
Iar ieri, am vorbit cu o prietena virtuala, apropos de viata din bucatariile profesionale si i-am promis ca voi scrie articolul. Uite, Madame H. ca m-am tinut de cuvant. 🙂 Va pup si nu uitati ingredientul principal cand gatiti: la urma, presarati deasupra un strop de dragoste. 🙂
Update:
Azi am citit un articol grozav, care spune exact aceleasi lucruri ca si mine, dar si ceva in plus-vedeti aici.
36 COMENTARII
Ai descris tabloul perfect…..din pacate cam asta se intampla in bucatariile profesionale….am trait si eu pe pielea mea in urma cu ani si este exact asa…..ai uitat sa adaugi ca la fine , bucatarii trebuie sa mai si zambeasca 🙂 …..
Draga mea, am uitat sa spun ca la urma, dupa ce gatesc, majoritatea bucatarilor trebuie sa spele vasele si sa lase bucataria luna… de unde mama naibii sa mai fie zambet?? 😀
Ioteeeeeeeeeeeeee si o poza cu tine … vesela si-n poza , bv , bv … postarea o voi citi mai tarzior , acum ma joc cu peria , mopul si coada de papagal ptr praf
Daragaia, uita-te bine di tàt, sa vezi ca-s frumusàcà rau, da??? De modesta si desteapta nu mai vorbim 😛 😀
Mda , modesta … daragaia jenscina , muaaaaaaaaaaaaaaah
:))) Spasiba, bre 😛
Bravo, ai pus punctul pe i .Eu o sa-l pun sub i si il transform in semnul exclamarii .Ca sa fim intelese ! Si mai propun ,noi femeile , sa facem o zi greva , sa le-aratam barbatilor cine ii SEFUL !! :))))))..ca prea si-au luat-o in cap …!
Ai rabdare, e primul articol dintr-o serie, inca n-am spus tot 🙂 !
Sa te pup pe frunte, moldoveanca frumoasa si harnica, zici ca ti-am dictat eu articolul :).
Cu mici exceptii( eu n-am atata scoala ca si tine in domeniu si nu ma dau in vant dupa Hadean, care e si el un pic „misoginut ” 🙂 ) , restul articolului imi vine manusa 🙂
Cand o sa fie mai populat FB -ul , o sa-l distribui daca-mi dai voie .
Ce ai spus tu aici si chiar mai rau am trait pe pielea mea ca angajat la patron.
De aprope un an ma gandesc sa-mi scriu si eu memoriile de bucatar , insa de fiecare data am amanat gandindu-ma ca putini vor intelege esenta, iar altii ( probabil) se vor bucura de supliciul meu :(.
Toate cele bune !
Multumesc mult, Adriana, te pup si eu cu mare drag. Am lucrat si stiu cum e, de aceea am spus. Voi mai rectifica articolul, pentru ca ideea era notata de mult, acum am aimtit ca pot sa scriu despre asta. Despre Adi Hadean am spus ca nu sunt de acord cu tot ce spune si ce face 🙂 , dar e superior totusi multora, sa fim sincere si sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului. Scoala am multa, nu doar culinara, mai am si studii universitare si post-universitare, se de calificare si policalificare, am multe meserii si asta se vede. Nu spun lucrurile cu aroganta, dar nici nu ma dau modesta, pentru ca nu sunt 🙂 . Sunt un om cu bune si nebune si doar scriu si spun ceea ce gandesc. E greu pentru femei in arta culinara, greu tare de tot 🙂 . Poti distribui fara probleme, iar de sris, scrie, pentru ca ai ce spune si am vazut ca esti la fel ca mine, nu ti-e teama sa fii TU 🙂
Si inca ceva: nici eu nu am spus chiar tot ce-am patit si vazut, nu poti vorbi despre ceea ce era acolo, despre partidele sexuale cu unele angajate, derulate prin magazii sau pe butucul de taiat carne… nu poti vorbi despre restaurante in care am lucrat dar nu aveam curaj sa mananc nimic…din diverse motive, despre soarecii si sobolanii care misunau peste tot. Am spus in alt articol cum sobolanii mancau din torturi si prajituri, eram obligate sa le aranjam si apoi erau trimise in cofetarii…sunt tare multe de spus, nu-i asa? Multi vor arunca acum cu pietre, dar de ce sa nu spunem adevarul?
Asa este, e mult de spus, am lucrat si pe litoral 🙂 .Cere-mi acceptul pe FB si te adaug eu in grupurile mele, fara probleme, imi spui in care vrei 🙂
va felicit pentru curajul cu care ati putut scrie este foarte adevarat ce spuneti inca sint practici si in zile de astazi chiar daca ai facut o multime de scoli si ai ani de munca tot nu esti apreciat si de salari ce sa mai vorbim mai ales in orasele mai mici e dezastru cu deosebita stima si respect
Multumesc frumos, inseamna ca stiti ca nu am spus tot 🙂 , am mai cosmetizat putin 🙂
Felicitari pentru articol.La o parte iti dau dreptate, desi in unele puncte ai fost putin cam dura.Nu stiu cum e viata in restaurantele din Romania,ce descrii tu pare de firme horror..Stiu cum e lucrul ca si femeie in bucatarie si mai ales singura femeie numai intre barbati.De multe ori muncesc mai mult ca toti barbatii de langa mine, dar macar am norocul ca in 90 % din cazuri primesc laude.Daca nu ai pasiune pentru domeniu eu zic ca nu poti rezista psihic in primul rand, apoi vine si oboseala.Cat de zambet, oricat de surmenat ai fi zambetul trebuie sa-l ai mereu cu tine.La mine asa este si colegii ma apreciaza ca oricat stres si nebunie este in bucatarie, eu am zambetul pe fata chiar si atunci cand sunt nervoasa.
Ioana, multumesc pentru apreciere, dar nu am fost deloc dura, crede-ma. Si nu e valabil doar pentru restaurantele din Romania, am vazut si viata in restaurante italiene si e la fel. Am cosmetizat multe. Sa vad cand reusesc sa scriu continuarea si sa mai corectez putin. Dar sigur azi sau maine public partea a doua.
Dura nu in sensul rau, ci ai punctat cu duritate anumite detalii.Iti dau dreptate, nu zic nu, ca si femeie in lumea gastronomica e destul de greu.Si nu doar ca femeie.Odata cu munca asta vin si problemele de sanatate.Eu recunosc ca am intrat in bransa asta la o varsta tarzie(trecuta de 36 de ani) si un an mai tarziu ajungeam la cutit,dar nici macar o mana operata nu m-a facut sa renunt la domeniul asta.Poate sunt eu o fire mai cu capul in nori si vad partea frumoasa din lumea tumultoasa a gastronomiei.
aveti dreptate dar asa ee lume in ziua de azi eu tot asa zis asa ee lumea ii ziua de azi si nu ai ce le face … 🙁
Sincer, mi s-a incretit parul cand am citit postarea dvs.
Am vrut sa ma inscriu la Masterchef dar nu o voi mai face. Pasiune pt.gatit am cat cuprinde, am si talent, insa citind cele scrise de dvs. mi s-a cam taiat elanul …….. Daca voi reusi sa fac o mica taverna, bine, daca nu …nu voi munci pt.altii. Respect!
Nu fi dezamagita! Daca vrei sa te inscrii la Masterchef, fa-o! Va fi o experienta. Dar viata unei femei in bucataria profesionala nu e usoara si nu e placuta decat in cazuri rare, daca ai noroc 🙂 .
Din pacate Doamna aveti dreptate! Probabil ar trebui infiintat un sindicat international al bucatarilor care sa aiba ca prim scop promovarea diviziunii muncii intre bucatari si muncitori necalificati (cei are spala vase si sorteaza cartofi). Este total interzis ca un bucatar sa faca curatenie la toaleta sau sa stea cu mainile prin microbi de tot felul si apoi sa gateasca. Bucatarul trebuie sa fie la fel de curat ca un medic chirurg! Unitatile de alimentatie trebuie sa fie clasificate dupa criterii valide si nu dupa PCR-uri!
Exact, domnule Popa, asa este! Si exista si o departajare clara a bucatarilor:
-ucenici-cei care curata legume, peste si dau la mana totul bucatarilor specialisti.
-bucatari specialisti care se ocupa de o categorie de preparate, pentru ca intr-o bucatarie profesionala, fiecare are rolul lui: unii la peste, altii la aperitive, altii la desert…etc
-CHEFUL- este cel care stabilesete meniurile, calculeaza retetele, coordoneaza toata activitatea din bucatarie si din afara ei(inclusiv achizitionarea materiei prime, de calitatea careia depinde calitatea preparatelor). Un CHEF de multe ori nu gateste personal, ci este doar un manager!!!
Iar ca sa fii un manager, e de munca mult pana sa ajungi acolo….
EXCELENT articol!….asta e ADEVARATA
EXCELENT articol!…asta e adevarata situatie din restaurante, nu imaginile ireale pe care le vede lumea la paprika tv…am lucrat 4 ani in restaurante din Italia si Germania si am facut EXACT cele lucruri de care pomenesti, doar ca eram ajutor de bucatar si pizzar, nu bucatar pentru ca DETEST BUCATARIA…am facut-o doar pentru ca afara, fara o calificare nu poti gasi decat restaurante sau santier….n-au existat hartuieli sexuale asupra femeilor, persecutii, violente etc dar nu poti compara restaurantul din Occident cu mega-cocina romaneasca…plus ca sint situatii in care si acolo exista astfel de situatii, mai ales daca patronii sint arabi sau turci.
Eu sunt in Italia si astfel de lucruri se intampla in restaurantele de aici 🙂
Multumesc Gina am mai aflat ceva!
Felicitari!
Ma bucur ca am dat peste acest articol si l-am si citit….cu asta am spus tot.Daca ma bucur…..chiar ma bucur !
Mare dreptate aveți. …și în străinătate te ucid în această meserie. 😵
Tot din ex vorbesc, la viteza de lucru ce se impunea. ..igiena ajungea pe ultimul loc.
Inuman 😨😱😵😷
Pana nu ajungi în depresie 😨 nu.ți dai seama cât de folosit(e) suntem.
Felicităriiiiiiiiiiiiiiii pt rețete, am încercat „pr cu iaurt” și „placinta ciobanului” …
Delicioase 💕bravoooo!
Adriana
Montréal
Multumesc frumos, Adriana, te mai astept pe la mine, sa gatim impreuna si sa depanam amintiri. Te pup din Ancona, Italia.
Peste cateva luni voi fi acasa, in Romania, definitiv 🙂
Buna ziua.
Va urmaresc cu interes ce postati. Imi place sa gatesc si pot spune ca sunt o gospodina buna. Nu profesionista!!!
Va rog un raspuns la doua intrebari!
De ce la cuptorul electric cozonacii, branzoaicele cresc foarte frumos la inceput si apoi se mai lasa. La cuptorul pe gaz cum cresteau asa ii scoteam. Imi plac cozonacii frumos crescuti cu „buclele” frumoase. Placinta cu branza, eu foile le fac in casa, sunt subtiri de te vezi prin ele. La fel creste la inceput si apoi se mai lasa. Undeva eu gresesc!!!!
Multumesc!!
Buna ziua si multumesc frumos.
Nu am cuptor electric performant, am unul foarte vechi, simplu, cu functii putine si fara ventilatie. O sa-ti dai sfaturi simple, de bun simt.
E bine sa-ti cunosti cuptorul, sunt diferite, au propria personalitate, ca si oamenii.
La luatul dospit: se unge cu ou batut sau apa, din abundenta, inainte sa fie bagat in cuptor. Aluatul nu trebuie sa fie exagerat de moale si nu se pune drojdie in mod exagerat/asta e cea mai frecventa greseala. Vezi retetele mele de aluaturi.
La aluatul dospit eu prima data las temperatura de 160 de grade pentru 10 minute, ca sa creasca frumos, apoi dau la 180 de grade si las pana la final. Setezi coacerea sus-jos.
[…] Am spus aici de ce am plecat din bucataria profesionala. Si nu pot decat sa ma felicit zilnic pentru alegerea facuta. Nu voi accepta in veci sa fac un sos din prafuri si chimicale! […]
Eu credeam că există o diviziune a muncii în bucătărie. E de neconceput ca un bucătar calificat să facă muncile „de jos” … Și, într-adevăr, e o muncă foarte grea și făcută fără timp de zăbavă. Mâncarea trebuie să ajungă pe masa clientului repede ȘI bine gătită altfel vin mofturile și reclamațiile… E foarte foarte greu. Mă gândesc la durerile de coloană pe care le am eu, ca amatoare, când gâtesc câteva ore pe zi, timp de niște zile, pentru o sărbătoare sau conservele de toamnă….. Doamne ! Nu aș rezista nici măcar o lună încheiată zi de zi, în acel ritm al meu, cum e el, darmite ani și ani fără pauză și contra cronometru !! Nu există „mai târziu”, nu există „mă mai gândesc”. Totul e „aici și acum”. Și este în mâna ta sănătatea unor oameni ! Pentru rezistența, prezența de spirit și responsabilitatea cu care trebuie să ia decizii în timp real, eu îi consider pe bucătarii profesioniști (cei care chiar fac treabă bună) la fel de tari ca stomatologii, chirurgii, profesorii, respectiv polițiștii și jandarmii din teren.
Viața de bucătar profesional…. sa fugi de ea unde vezi cu ochii.
Ca afacere de familie este ok, însă în ziua de azi restaurantul este o fabrică, ceea ce contează este profitul.
Când gătești acasă, gătești cu iubire și pasiune pentru ce faci și ai tot timpul din lume, spre deosebire de junkfood care trebuie făcut repede, cât mai ieftin.
O mâncare gustoasă este așa deoarece este influențată de starea emoțională a bucătarului. Cine nu crede, să caute pozele făcute de un japonez fulgilor de zăpadă și picăturilor de apă supuse diferitelor genuri de muzică.
Dacă tragi linie ( mai curând decât mai târziu), viața de bucătar profesionist este doar o goană continua contracronometru și nu realizezi când bucătăria se transforma în închisoare.
Doar printr-un accident al sorții, apuci să remarci că este primăvara, au inflorit cireșii și soarele este plăcut.
Sunt atâtea alegeri să trăiești o viață împlinită, trebuie să realizezi când ajungi la răscruce, să trăiești propria viață sau să trăiești ca un obiect pentru ca alții să se bucure de viața lor.
Din pacate, asa este…De aceea am plecat de mult din lumea bucatariei profesionale.